Centrul de Excelenta in Promovarea Creativitatii Romanesti BAIA MARE - PORTILE NORDULUI

<<< Show Posts >>>

SIRTAKIS, UNDUIREA ÎN SPIRALĂ de… CIULEANDRĂ

ZORBA’S DIONYSOS

15288487_1159246374152095_8955883459369599240_osandateatru111

SIRTAKIS, UNDUIREA ÎN SPIRALĂ de… CIULEANDRĂ

Premiera Zorba’s Dionysos s-a jucat la noi, la Baia Mare cu casa inchisa . Intuiţia şi concepţia regizorală ale regizorului Marcel Ţop, şi-au găsit un public cald şi prietenos, dar mai ales un public avizat. După aplauzele frenetice din final, se cuvine să gândim spectacolul dinspre impactul emoţional şi spiritual al publicului spectator. Aşa este frumos şi drept, publicul s-a dovedit a avea o receptare pe măsura provocării făurarilor de spectacol . Umorul năucitor pune spectatorul la trudită încercare. Dai să râzi , să râzi cu poftă, să te distrezi carevasăzică. Din râsul năvalnic, sănătos, spectatorul rămâne priponit într-un chicot scurt şi parcă vinovat . Dacă te porneşti la râs, pierzi firul acţiunii delirante şi aduci spectacolul în deriziune. De exemplu, apariţia Străinei (CORINA MARCHIŞ) , fix la împărţeala colivei şi amintirilor, e de căpiere, concurenţa îndoliată nu e deloc ospitalieră cu intrusa. Rafalele de invective declanşează clipe de umor apocaliptic, inevitabil dai să râzi cu lacrimi. După trecerea la acţiune , nici nu ştii dacă străina a scăpat cumva doar chelfănită, sau dacă va fi primit şi ritualica piatră în cap. Scena nu se vede, nu se aude. Îţi cam trece pofta de râs. Urmărim şi un gropar pur sânge, Iancsi (ANDREI DINU). Acesta-şi debitează monologul sapienţial fix cum îl taie capul, printre alte năzdrăvane închipuiri, ţine şi o lecţie despre murire voluntară. Toate bune şi frumoase, logoreea savuroasă este exprimată cu umor. Să mori de râs, nu alta. . Praful se alege de mitul dacului măreţ şi temerar în faţa morţii . Năpraznica parodie e torpilată de craniul mititel cu clop pe creştet. Te frământa trimiterea involuntară la sărmanul Yorick. Publicul rămâne în cuviincioasă aşteptare a fantei tragice şi va rezista cu greu ispitei râsului cu hohote. Groparul este doar un spărgător de severe cutume maramureşene. Andrei Dinu sporeşte magistral tentaţia cascadelor de râs, până la sufocare . Este pregnant scenic şi alaiul de rugăciune închinată Sfintei Maria , un alai grotesc, de fiinţe parcă adunate de pe gârlă. Vor fi fiind ei nostimi şi potenţial de râs, numai că ne fulgeră aducerea aminte de cele sfinte, cu Sfânta Maică a Domnului, ocrotitoare a celor slabi şi nevoiaşi. Nu prea mai e nimic de râs. Publicul se face părtaş la adevărul sacru, cu milă şi îndurare la imaginea nevolniciei. Adonis (EDUARD TRIFA) cel gingaş şi graţios, nu poate să nu stârnească duioşia, cum e el cam slab de minte. Privirea disperată trimisă către taciturnul lui ocrotitor(RAUL HOTCAŞ) este dătătoare de gânduri nu foarte curate, nu insistăm prea mult în subiectul cuplului aproape imperceptibil echivoc. Primarul(IOAN COSTIN) pare puţin cam încurcat, dar preocuparea lui supremă este comunitatea lui ca teatru .
Actorii joacă şi se joacă , ţin publicul în captivitate , cu un arsenal ingenios de sugestii scenice . În scena castingului, se ia seamă, la un moment dat, de ipostaza statuară perfectă în care Andrei Dinu, ca actor, dăinuie fără clintire. O grimasă discretă, din colţul gurii, este ca o fină aluzie că totul e un joc , o joacă nevinovată. Spectatorul zâmbeşte cu condescendenţă, dacă este un casting mai ciudat, pentru că aşa cere scenariul, aşa să fie.
Într-un scenariu cu dedicaţie lui Zorba, ritualul văduvelor bocitoare este epicentrul spiritualităţii arhaice, cu ingrediente un pic asezonate contemporan. Văduvele şturlubatice( INNA ANDRIUCA , AURORA PRODAN, WANDA FARCAŞ , DIANA PODĂREANU, RODICA DUNCA) sănătoase şi predispuse la dulci păcate ; eros şi thanatos fără complicaţii abisale. Bocitoare autentice, profesioniste. Scena se înviorează la apariţia lor. Una nu seamănă cu cealaltă , sunt toate la un loc atunci când e cazul şi fiecare după capul ei . Nimic tenebros, lugubru, terifiant. În spaţiul elenistic,cel străvechi şi cel contemporan, şi, prin extensie, în tărâmurile misterioase ale Balcanilor, morţii cu morţii viii cu viii. Occidentalii se arată cam vexaţi, în faţa ereziei hedoniste. Bun, în spaţiul scenic de acţiune galopantă, apare şi elementul occidental, o tripletă de juniori( DRAGOŞ CĂLIN, EDUARD BÎNDIU ; MIRCEA GLIGOR). Răcnetul sălbatec cu care-şi fac apariţia, un răcnet de luare în posesie, trimite inevitabil gândul la invazia totală a romanilor asupra polisurilor greceşti. Ce răcnete triumfătoare izvodite din victorii militare, din conştiinţa unei mari puteri, din apartenenţa la un regn superior ! Şi ce seducţie ulterioară ! Învingătorul s-a lăsat sedus de învinşi. Tripleta junilor şcoliţi în spirit doct şi încorsetat, îşi vor lua porţia de ademenire în Balcani, mânaţi cu har de Zorba Dionysos . Ce mai contează dacă şiretenia poporului maritim e financiar cam păguboasă pentru studenţii neiniţiaţi. Şi Zorba pierde banii, rămâne singur şi descumpănit, dar o ia mereu sisific de la capăt. Până nu va mai fi. Deloc. Până atunci, e hăt hăt departe , deocamdată preoţimea , primarul şi învăţătorul au scăpat comunitatea de sub control. Nici în călugări( DORU FÂRTE, RĂZVAN PAŞCA, ROMOK CAROL) nu mai există siguranţă, nici nu-şi fac bine apariţia că-ţi vine a râde cu lacrimi, la cum sunt de pitoreşti şi de înclinaţi către cele lumeşti. Straiele nu reuşesc să-i uniformizeze.
Meritul regizoral şi al actorilor este acela de a nu umple formal scena cu figuranţi, ci cu personaje episodice expresive şi bine conturate atitudinal .
Bubulina(INNA ANDRIUCA) este construită cu permanenţa unei aure spectrale. Ritualul nupţial al morţii femeiii nenuntite niciodată, îi însoţeşte trecerea, fără sincope. Inna Andriuca nu şarjează, se expune cu naturaleţe, în datele biografiei de conjunctură, aura spectrală nu-i inhibă energia de mişcare, e o femeie stăpână pe viaţa şi pe moartea ei. Personajul nu e centrat pe tema vieţii expirate , Inna Andriuca îşi conturează autoritar şi cu siguranţă de sine personajul .
Atalanta ( DENISA BLAG), apariţie angelică într-o lume viciată de profan. Un înger cu şorţ şi cu mătura în mână. Ochii privind stăruitor la public, un zâmbet de o rară gingăşie. Farmec misterios, nu ştii de unde vine şi ce caută îngerul ăsta de fată nu numai pe scenă, între dulăii turbaţi ai societăţii instinctuale, ci poate chiar printre noi, adulţi nărăviţi în false judecăţi orgolioase şi inflexibile. Frumoasă şi memorabilă compoziţie de rol.
Precum se vede, stratul primordialei senzualităţi se lasă dezgolit şi face loc durerii existenţiale pure. Zorba ia act de fiecare anomalie a sechelelor tribale : violenţa, viaţa frântă înainte de a fi trăită, ticăloşia ascunsă în « dreptul » celui puternic, singurătatea sfâşietoare a făpturilor vulnerabile , rânjetul plebeu în faţa făpturilor năpăstuite .
Ajungem e cale naturală la personajul emblematic , la Nebuna din Creta( SANDA SAVOLSKY) . Actriţa îşi dă măsura experienţei scenice, desigur, a măiestriei artistice fără cusur. Ceea ce face diferenţa între ademenirea de sirenă a scenei cu public şi chemarea lăuntrică a unui personaj, este, la Sanda Savolski, unda de emoţie pe care o degajă din fiecare clipă dăruită publicului ei. Pentru că Nebuna din Creta e un personaj distant faţă de lumea din care îşi face apariţia. Imploră , aşa cum poate, fără replici explicite, imploră din toată fiinţa ei, mântuirea . Se cufundă în clar-obscurul resemnării, trăieşte frica, spaima groaza, într-o spirală fără de sfârşit a suferinţei sale însingurate. Ritmul în care Nebuna din Creta face câte un ocol în spaţiul scenic, indiferentă la exhibiţiile senzoriale, este un memento, un memento avertizor. Ea, nebuna fără leac, a mers, a mers până acolo unde nu a mai putut, ca să parafrazăm proverbul cretan. Tragicul insuportabil şi alienant. Iar Sanda Savolski îşi găseşte resursele interioare ale înţelegerii profunde.
Un personaj vivant, de o subtilă frumuseţe este Magdalena( ALEXANDRA VANCI). Actriţa Alexandra Vanci, pe post de scumpă belea pe capul bietului Zorba, nu se osândeşte să se maturizeze, îi este prea de ajuns osânda adolescenţei frânte. La ce bun să pună pasul mai departe ? Împreună cu Vali Doran , Alexandra Vanci formează un fel de cuplu analog cumva cu protagoniştii din « La Strada » lui Fellini (1954). Zampano şi Gelsomina în variantă contemporană. Magdalena, la umbra tutelară a preaputernicului Zorba. Magdalena e însă blândă, infinit de blândă. Dacă în viaţa ei anterioară, de copil, a învăţat că e urât să minţi, aşa rămâne, formată în spiritul corect şi drept. Sublimă în inocenţa ei. Actriţa Alexandra Vanci are partitură dificilă şi riscantă, ea însă îşi duce rolul cu virtuozitate şi cu implicare empatică subtilă faţă de personaj.
Salba de personaje cu mintea dusă sau rămasă în încremenire, este impresionantă în scenariul semnat tot de regizor, Marcel Ţop. Consemnăm şi criza erotică a doamnei învăţătoare(AURORA PRODAN), o simplă aparenţă de creatură posedată. Paroxismul eşuează în terapie culinară, în banalitate. Nebunia sacră mitologică, cu valenţele ei destructurante, este scoasă din uz. Nu nebunii strică ordinea lucrurilor. Presiunea distructivă asupra artei şi a bucuriei simple de a trăi o fac cei ca Savas(DORIN GRIGUŢA) de care ne temem toţi să nu ţâşnească la vreun colţ de stradă. Nebunia sacră antică şi-a pierdut virtutea magică, profetică.
Din puzzle-ul propus de scenarist, putem reconstitui întregul răului contemporan, ura omului faţă de om. Zorba’s Dionysos este iniţiat. Rolul său de călăuză sapienţială este cutremurător prin intensitatea trăirii şi netrăirii de care se contaminează . Îşi parodiază propria sa condiţie, îşi pune masca de falit, de de şmecher , de escroc sentimental , de băutor neobosit, de risipitor de timp , incurabil în dorinţa lui de peregrin, de muritor rătăcitor în toate dimensiunile posibile de prospectare a Balcanilor : mentalităţi, stereotipuri, cutume decăzute în forme fără fond, clişee exportate occidentuluiui , religiozitatea adusă în derizoriu, datini idioate. Zorba a obosit, şi odată cu el, este istovit însuşi Dionysos cel energizant.
Zorba mimează cu convingere aplecarea spre păcat, în fapt e biruit de inumanitatea şi de răceala înfrigurată a vremilor pe care le trăim. Actorul VALI DORAN străluceşte în acest rol de vis. Domnia se face una cu personajul, în Zorba făurit de el, ne recunoştem în neliniştile noastre, fiecare. Vali Doran îşi programează cu ardoare funcţia de personaj catalizator al celorlaţi semeni care se perindă prin existenţa sa aventuroasă. Zorba’s Dionysos se află în contemplarea unui sfârşit de ev, în Balcani şi Europa. Nu ne rămâne decât să facem haz de necaz, în ritm de sirtakis.
Zorba, tracul Dionys, este şi al nostru. Sincretismul atent elaborat în integralitatea spectacolului, ne trimite cu fineţe o sugestie, o sugestie abia perceptibilă. La un moment dat, în ritm de sirtakis, dansatorii unduiesc în spirală… de Ciuleandră.
Virginia Paraschiv

(3)

Poveștile nespuse ale Titanicului

(2)

Concert de colinde la Mireşul Mare

bele

Concert de colinde deosebit la Mireşu Mare

Duminică, 4 decembrie a.c. a avut loc o nouă ediţie a Concertului de colinde organizat de Consiliul Local al Primăriei Mireşu Mare şi al noului primar ales, ing. Ioan Mătieş, unul dintre sponsorii manifestării religioase încă de la prima ediţie.
În avanpremieră, pe scena Căminului cultural au evoluat dansatorii mirişeni (două grupe de elevi) pregătiţi de doamna Dorina Fărcaş, instructor la Prodance 2000 Baia Mare, care au fost aplaudaţi îndelung de numeroşii spectatori. Virtuozitatea cu care au dansat copiii, ne-au uimit şi încântat.
Apoi a urmat cuvântul de bun venit al domnului primar ing. Ioan Mătieş şi o rugăciune rostită de părinte paroh Ioan Romulus Ciurdaş. Pe scenă au urcat şi evoluat un număr record de formaţii: Corul Bisericii ortodoxe Remeţi pe Someş, elevii Şcolii Gimnaziale Mireşu Mare, Corul Bisericii ortodoxe Mireşu Mare, Corul mixt „Glasul Chioarului” Şomcuta Mare, Corul Bisericii ortodoxe Lucăceşti, Corul Bisericii ortodoxe Buciumi, Corul Bisericii ortodoxe Chiuzbaia, Corul Bisericii ortodoxe Sălsig, Corul Bisericii ortodoxe Gârdani, Corul bisericii ortodoxe Tulghieş, Grupul de colindători penticostali Tulghieş, Corul Bisericii ortodoxe Vălenii Şomcutei, Corul Bisericii ortodoxe Iadăra, elevii Şcolii cu clasele I-VIII Iadăra iar la final, ne-a încântat doamna profesor Diana Dorca Mărginaş, absolventă cum laude al Conservatorului din Cluj Napoca şi una dintre co-prezentatoare. O prezentă plăcută, caldă a avut-o şi prezentatoarea Amalia Mureşan.
A fost o zi de mare încărcătură emoţională iar pentru noi, spectatori, un prilej de a intra în atmosfera sfântă a Crăciunului. Am constatat că avem colinde străvechi, născute în secolul I, când a păşit pe pământ românesc Sfântul Apostol Andrei.
Faptul că la final au colindat toţi cei prezenţi ne arată un lucru cert – Colindul reprezintă ecoul popular şi artistic al cântărilor liturgice.
Crăciun fericit tuturor!

Gelu Dragoş

(1)

POEZIA LUI DOREL COSMA-VIZIUNE ASUPRA METEMORFOZEI EULUI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ȚENE

al_florin_tene_1480861551
Poezia lui Dorel Cosma – viziune asupra metamorfozei eului
Remarcabilă din toate punctele de vedere, poezia lui Dorel Cosma din volumul “ Se naște ceva “, apărut la Editura Fundația Interart Triade, Timișoara, 2008, ne descoperă un autor a cărei maturitate estetică a evoluat lucid, ținându-se la distanță de experiențele tulburi. Având prefața semnată de Elena M. Cîmpan, scrisă cu profesionalism, și o grafică sugestivă a lui Horia Blaga Negru, cartea este un univers artstic complex și datorită dividiului atașat, unde sunetul este asigurat de Ovidiu Moldovan iar montajul de Mihai Berbunschi.
Poetul este un spirit retractil și, în definitiv, prudent, dovedind o constituție morală solidă și încredere în destinul său: “De multe ori/crezi/ că ai libertatea/ de-ați alege/ destinul,/ că poți atinge/ proiecte îndrăznețe,//(… )“Când cazi/ chiar și dragostea/te arde/apoi cu adieri/de vânt/se stinge/ lăsându-te orb.(Destin ).
Cu acest poem se deschide cartea, fiind, prin subtilitatea lui, o profesiune de credință, pe care poetul o respectă cu sfințenie pe tot parcursul volumului de o excepțională ținută estetică, grafică și tipografică, unde puterea unei celule etice se conservă, fără îndoială, în aceste poezii într-un chip cu totul natural.
Poezia lui Dorel Cosma se adaugă acestei tendințe esențiale; este un lirism în versul scurt și liber, unde descoperim un eu frisonat uneori de amintiri și speranță: “Nechemate amintirile se răsfoiesc/ într-un obicei de imagine/ sfidând timpul./Viața predomină./ Ce vrei, să învingi?/ Lasă-te păcălit de căldura speranței. “( Soluție).Amăgirea este o salvare, iar metafora o certitudine. Poeziile emit un lirism solemn, aulic, metafizic în concepție și modern în expresie, amintindu-mi de Saint John Perse, ca mesaj:”Instinctul vieții/se smulge din apatie,/din neîncredere, inima se mărește de speranță/ înainte ca soarele să săgeteze la cea mai mică reverberație de lumină. “.Fiecare poem se încheie cu o concluzie surprinzătoare, precum în poezia “Meditație “Marcat de suferință/ și de lipsuri/aceeași egală condiție de singurătate.:”
Poemele sunt de esență implicită, creatoare, în felul barbian, sugerând un simbolism soteriologic a rebours, de la divers la unic: “A durat puțin fericirea,/Nimic nu ne aparține/ Primite cu împrumut/ bunurile și talentele/se dau înapoi,/ Sufletul traversează liniștea albă/ a înghețatului deșert.( Se naște ceva).“Imaginația transfigurează, de altfel, totul, eul poetului este, practic, un triumf al ideii de infinit prin linia șerpuită ce se finalizează cu o concluzie sentențioasă.Spiritul vede lumea populată de prosopopee: timpul vorbește, amintirile au foșnet, rădăcinile se rup, venele au bulevard, așa cum observă în prefața volumului Elena M. Cîmpan.
Poetul vine cu un fior expresionist, însă cu imaginația barocă. Spiritul răsună de ecouri când “Timpul vorbește:“Învălmășite gânduri asediază mintea,/mușcă amintirile/de maximă intensitate “.Timpul vorbește, florile de câmp sunt trimise spre lectură, natura delirează, umbrele zilei impresionează, viața numără goluri,sunt expresii ce neliniștesc poetul, având o vină onirică în imaginație.
La sfârșitul volumului, Dorel Cosma intuiește destrămarea paradisiacă, unde “o vioară zgârâie nervii “, și”Silueta azurului mă cuprinde/ cu vocea sa însărcinată/ de sirene și spirale de spumă albă. “( Sunet), dar se închipuie composer, însă cu acea liniere hieratică și distantă, ca într-o miniatură persană.
Cu volumul “Se naște ceva “,întradevăr, poezia liricii lui Dorel Cosma a individualizat un Poet.
Al.Florin Țene  
Referinţă Bibliografică:
Poezia lui Dorel Cosma-viziune asupra metemorfozei eului, cronică de Al.FLORIN ȚENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 2165, Anul VI, 04 decembrie 2016, Bucureşti, România.

(3)

SARPELE ALB, autor Iagan Ameih

coperta

https://issuu.com/emanuelpope/docs/sarpele_alb_pdf

(2)

L’amour de la Vie (The Love of Life)

(2)

EL GRECO

https://mg.mail.yahoo.com/neo/launch?.rand=59vp1hdbkj58h#

(3)

U A P

uap

(2)

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU ȘI LITERATURĂ LIVIU REBREANU DE LA BISTRIȚA

al_florin_tene_1480685660
Festivalul Internațional de Teatru și Literatură „Liviu Rebreanu “ de la Bistrița
Timp de cinci zile, în perioada 26-30 noiembrie, Bistrița a fost capitala teatrului și a literaturii, la care au participat scriitori din șapte țări și din România, inclusiv teatrele din București, Pitești și Deva,
Festivalul, patronat de Primâria Municipiului Bistrița (primar Ovidiu Teodor Crețu ) și Palatul Culturii, s-a deschis cu expozeul scriitorului Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural din Bistrița cu Târgul de Carte unde editurile “Herald “, din București, “Ecou transilvan “ din Cluj-Napoca, “Călăuza “, director Mariana Pândaru Bârgău, din Deva, “Tribuna “ din Cluj, redactor șef Mircera Arman, revistele “Conexiuni“, coordonată de Elena M. Cîmpan, “Destine Literare”din Canada, “Lumină Lină“ din SUA, și expoziția de caricaturi semnate de cunoscuții caricaturiști Marian Avramescu și Lucian Dobârtă, în lucrtările cărora s-au regăsit mulți scriitori prezenți la festival.
În perioada festivalului o parte din manifestări s-au desfășurat în diferite locații, printre care:Palatul Culturii, Casa cu Lei, Studioul de Televiziune și Centrul Documentar Expozițional, unde s-a vernisat expoziția “Liviu Rebreanu-Viața și Opera. “
În cadrul zilelor festivalului au prezentat din lucrările lor scriitorii: Andrei Marga, Elena M. Câmpan, Dorel Cosma, Menuț Maximinian, Mircea Arman, Aurel Rău, Mariana Pândaru Bârgău, Milan Richter(Slovacia ), Passionaria Stoicescu, Mircea M.Ionescu(SUA ), Găzdaru Adrian, Antonia Bodea,Aurel Pop,Ioan Radu Văcărescu, Silviu Guga, George Precup, Emil Cătălin Neghină, Mihaela Neghină, Bogdan Cioabă, Laszlo Robert, Felician Pop, Francisc Balog, Daniel Bogar, Mesut Senol(Turcia ), Esra Alkan(Turcia ), Maximinian Menuț, Zorin Diaconescu, Cornel Udrea, Vasile Jimboreanu, Hava Pinhas Cohen(Israel ), Afif Shlewet și Rushdi Al.Modi (Israel ),Joel Conte(Franța ), Vidican Alexandru, Iulia Pațiu, Vasile Muste, Adriana Weimer, Ioan Godja (Austria ), Victor Știr, Victorie Fătu Nalațiu, Nicolae Feier, Ioan Lazăr, Anca Sîrghie, Daniela Gîfu, Titina Nica Țene, Ioana Heidel(Germania ), Alexandru Cristian Miloș, Gheorghe Mizgan, Nicolae Vrășmaș, Lucreția Bucur,, Marilena Toxin, Ana Zegrean, și Rodica Fercana.
În ultima zi a festivalului scriitorul Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români a lansat la Palatul Culturii cărțile:”OGLINDA Ligii Scriitorilor-o altfel de istorie a literaturii române”, de Voichița Pălăcean Vereș, Al.Florin Țene și Gavril Moisa “, “Liga Scriitorilor-10 ani în slujba culturii române “, de Voichița Pălăcean Vereș și Gavril Moisa, cu sprijinul celor 36 de filiale ale Ligii Scriitorilor. Apoi Al.Florin Țene a vorbit despre cartea “Valeriu Gafencu.O biografie teologică a Sfăntului Închisorilor“ de dr.Ionuț Țene și revista “Agora Literară“, oficiosul Ligii Scriitorilor, condusă de redactorul șef Iulian Patca, iar Antonia Bodea a vorbit despre romanul ”La braț cu Andromeda- viața scriitorului Gib.I.Mihăescu între realitate și poveste “, de Al.Florin Țene. Poeta Titina Nica Țene și Al.Florin Țene au primnit din partea Primăriei din Bistrița și a Palatului Culturii Diploma de Excelență și Medalia”Liviu Rebreanu “, cum de altfel au primit toți participanți.
În continuare președintele Ligii Scriitorilor Români a prezentat Imnul acestei organizații profesionale, compus de dr.Mihai Ganea, sigla și stema realizate de George Roca din Australia.
Manifestările au fost moderate de inegalabilul Cornel Udrea care prin umorul său inteligent a înseninat zâmbetele participanților, de Elena M. Câmpan, președinta “Conexiunilor”, Menuț Maximinian, redactorul șef al cotidianului “Răsunetul “, Zorin Diaconescu și promotorul cultural de o înaltă ținută intelectuală și sufletul celor XII ediții ale festivalului, prof.dr. Dorin Cosma, animatorul culturii bistrițene și nu numai.
O contribuție la organizarea impecabilă a festivalului a avuto și Maria Guther Herineanu. În fiecare seară pe scena Palatului Culturii, renovat cu fonduri europene, au fost jucate piesele de teatru:”Scurta și nefericita viață a lui Marilyn Monroe “de Milan Richter “, în traducerea Mariei Muguraș Petrescu, În distribuție fiind Dan Rădulescu și Cosmina Lirca, “ Interzis sub 18 ani “piesă de teatru jucată de actorii de la teatru bucureștean “Excelsior”, “Legat în lanțuri “în interpretarea actorilor de la teatru ”Alexandru Davila” din Pitești, “Omul cu mârțoaga “de George Ciprian în interpretarea unui grup de actori din București, unde regizorul și actorul Dan Tudor și Marius Bodochi, acești mari actori, au dat măsura talentului lor,”Taxi Blues “jucată de teatru Mașina de Vise din București, și “Trei surori “ de A.P.Cehov, piesă interpretată de actorii Teatrului de Artă din Deva.
Acest regal de artă, nu pot să-l închei decât cu frazele scrise în Program de către Cornel Udrea: “faptele de cultură ale celor de la Palatul Culturii, au reprezentat nu numai o metaforă de excepție, dar și un adevăr cultural major în interesul serviciului public “.
Al.Florin Țene

(5)

CONCERT DE COLINDE

CONCERT DE COLINDE LA MIREŞU MARE

Duminică, 4 decembrie a.c. la Căminul cultural din localitatea Mireşu Mare vor răsuna COLINDELE ca Vestire a NAŞTERII PRUNCULUI IISUS.
Vor participa tinerii şi credincioşii din satele aparţinătoare comunei Mireşu Mare.
Invitaţi din partea Consiliului Local şi al primarului ing. Ioan MĂTIEŞ (sponsor încă de la prima ediţie) este Grupul de colindători de la Chiuzbaia (promotor Vasile Bele) şi corul mixt „Glasul Chioarului” Şomcuta Mare, dirijor Iustin Podăreanu, cor distins de Preşedinţia României cu „Ordinul Meritul Cultural in gradul de „Ofiter”, categoria B „Muzica”.
Vor fi şi alte surprize oferite de Primăria Mireşu Mare.

concert

C.L.

(44)

Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. Edmund Burke ( 1756 )