MARIAN ILEA

Scriitorul maramureşean Marian Ilea a împlinit 55 de ani !

Acum 55 de ani a venit pe lume, în Ieud (n. 25 aug. 1959) prozatorul, dramaturgul, publicistul şi omul de media, Marian Ilea. La mulţi ani maestre!
Drumurile noastre s-au intersectat de mai multe ori şi de fiecare dată benefic pentru mine: cu ceva ani în urmă, când era directorul cotidianului „Glasul Maramureşului” mi-a oferit o distincţie pentru poemele mele la Festivalul Naţional „Vasile Lucaciu” de la Cicârlău (2002), apoi după o întâlnire spirituală şi literară la Rohia (2013) a scris pozitiv (şi încă pe prima pagină!) despre cartea mea „Instantanee maramureşene” şi, în fine, de când este Senior-editor la alt cotidian îndrăgit de cei din Nord, „Informaţia zilei de Maramureş”, mi-a încredinţat Pagina de cultură”( după ce coordonator a fost regretatul Ion Burnar!), o pagină cu pretenţii, grea, datorită evenimentelor culturale care se desfăşoară în această parte de ţară cu o repeziciune ce defineşte acest secol.
De la Wikipedia, această „enciclopedia liberă” aflăm că: Marian Ilea a absolvit Academia de Științe Economice din București. Este prozator, dramaturg, Senior editor la cotidianul Glasul Maramureșului şi Informaţia zilei de Maramureş. A fost membru al Cenaclului „Universitas”.
A debutat în prestigioasă revistă „Familia”, în anul 1986.
Volume publicate:
Desiștea, proză, Ed Cartea Românească, 1990 – premiul pentru proză la Salonul Național de Carte de la Cluj Napoca;
Desiștea II, Ed. Cartea Românească, 1996;
Ariel, tetru, Ed. Cartea Românească, 1997; (1997) – premiul Uniunii Scriitorilor la secțiunea dramaturgie;
Povestiri din Medio Monte, proză, Ed. Cartea Românească, 2000.
Afilieri:
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România;
Membru al Cercului Profesionist de Lectură de pe lângă Muzeul Literaturii Române.
Bibliografie:
Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii 80 – 90, Ed. Paralela 45, 2001..
UNIVERSITAS – A fost odată un cenaclu…, coordonator Mircea Martin.
Şi pentru a-l cunoaşte şi mai bine pe sărbătorit, mi-am permis să apelez la un interviu luat de colega de breaslă Alina Andreica scriitorului Marian Ilea, interviu publicat în Glasul Maramureşului:
„A sta de vorbă cu prozatorul, dramaturgul, publicistul Marian Ilea e ca şi cum ai participa la o şezătoare a vorbelor.
– În contextul recesiunii economice, care sunt efectele crizei din punct de vedere al creaţiei literare?
– Din criză se alimentează creaţia literară. De asemenea, din tot soiul de crize, pe care omul, în ultimii 5000 de ani, le-a inventat. Criza este un suport al creaţiei pe toate fronturile. În general, în perioadele acestea de puternică criză, oamenii scriu că n-au ce face, fug, cum s-ar zice la obiectele primordiale. Din păcate, există întra-devăr, în literatura română un anume tip de criză, aceea ce ţine de metaforă. Avem tendinţa de a metaforiza şi a paraboliza tot, moştenire care ni se trage din ultimii 50 de ani de comunism, pe care-i continuăm şi în tranziţie. Parcă ne temem să dăm drumul vieţii în pagina de literatură. Scriitorii reali, care se iau de gât cu propriile personaje existau în plan literar şi înainte de ’89, ei există şi acum. Cei care folosesc parabola sunt nişte scriitori semimorţi, chiar dacă, noi zicem că sunt mari scriitori la ora aceasta, că au operă literară. De asemenea, mai există şi un alt tip de criză, care nu este determinată de criza economică. Este acea criză pe care o are tânăra generaţie de scriitori, ce s-a aruncat asupra subiectelor interzise vreme de 50 de ani, în special sexul. E o criză pe care generaţia tânără o trăieşte. E vorba de acea generaţie care are sentimentul că această literatură e un fel de “Cancan”, “Playboy”, “Click” ş.a. Literatura înseamnă cu totul altceva şi ei simt în acest moment că tot ce au scris e perisabil.
• “Cultura e ca agricultura… cultura este vitală”
– Credeţi că azi cultura e un lux, la care putem renunţa atunci când nu ne mai ajung banii sau e o necesitate a omului modern, pentru care merită să facem eforturi?
– Cultura e ca agricultura. Ea nu a apărut în lumea asta că nişte trăsniţi au zis la un moment dat “hai să scoatem cărţi, să publicăm romane sau să compunem simfonii.” Cultura există de mii de ani ca un dat al omului, ca agricultura. Cultura este vitală. Oamenii, la un moment dat, trăiesc propriile lor crize profunde. În secunda în care doresc să şi le depăşească au două tipuri de atac: unul medicamentos (iau ceva ca să mă calmez) şi unul care ţine de cultură. Mă îndrept înspre cultură şi îmi regăsesc rădăcinile, ca să merg mai departe. Viaţa nu merge mai departe dacă nu ştim să o conducem. Viaţa nu se rezumă la nişte exprimări, ea trebuie trăită şi, de asemenea, în viaţa asta trebuie să ştii să-ţi asumi toate erorile, toate crizele.
– Ce proiecte literare aveţi în lucru?
– Anul trecut am scos trei cărţi, iar într-o săptămână, două mai scot o carte. Cartea, care e o copie a realităţii, este deja gata şi se numeşte “Rodica e băiat bun”. Cartea e un soi de versiune şi în engleză, şi în română, cu ilustraţii realizate de artistul Ioan Marchiş. Ea se citeşte foarte uşor şi e total lipsită de metaforă.
E o carte mai mult scrisă pentru lumea germanică. Prin acest demers am încercat a prospecta un pic piaţa literară de dincolo de frontierele României. Deja am primit o ofertă de la o editură foarte bună din Bucureşti.
În rest, mai public în reviste literare, dar mai rar, pentru că, eu cred, că proza trebuie să se regăsească în cărţi.
• “Nu cred că va dispărea lumea, ci va dispărea facebookul”
– Mai citesc tinerii din ziua de azi, în aşa-zisul secol al Internetului?
– E un paradox. Chiar dacă toată lumea zice că tinerii de azi nu mai citesc, eu spun că citesc chiar foarte mult. Tinerii se reîntorc înspre carte. Părerea mea este că se vor reîntoarce şi înspre presa scrisă. O să avem o surpriză mare în patru- cinci ani de zile, când oamenii vor veni înspre ziar. Ziarele sunt un lucru care asigură intimitatea cititorului cu cel care a scris materialul respectiv. Netul cu tipul acesta de informaţii pe care-l avem este o chestiune fără viaţă şi, în general, oamenii au nevoie de viaţă. Ziarul asigură cota asta de viaţă. Generaţia de azi este o generaţie poluată de degringolada informaţională care există pe net, de tipurile de socializare care sunt inumane ş.a. Azi, când o fată se întâlneşte cu un băiat, ei nu mai pot comunica şi atunci fug repede la facebook. Ei se înţeleg mai bine pe facebook decât atunci când ar trebui să se întâlnească, să se ia de mână şi să se pupe în parc. Tinerii de azi vor reînvăţa să iubească, să sărute. Nu poţi să iubeşti într-o lume virtuală. Poţi oarecum, dar nu-i fertil. Lumile, în general, trebuie să fie fertile. Pe net, fără fertilitate, lumea dispare. După părerea mea, nu cred că va dispărea lumea, ci va dispărea facebookul.
– Aveţi cont pe facebook?
– Nu. Eu agreez întâlnirile de factură culturală, cenaclieră, acolo unde oamenii mai beau câte o cafea, mai mănâncă nişte sărăţele şi discută despre cultură sau despre orice altceva”.
În încheiere, am să-i citez pe I.L.Caragiale şi… Cosmin Mesaroş şi am să-i spun maestrului Marian Ilea: fericire, sănătate, spor în toate, inspiraţie, putere de muncă.
„LA MULŢI ANI, MONŞER!”

Gelu Dragoş

(199)

%d bloggers like this: