POSTCOMUNISMUL EXCLUSIVIST

VIRGINIA PARASCHIV

Postcomunismul exclusivist

Dosarul de urmărire informativă nr 4946 ( deschis de şeful Securităţii Municipale Tecuci, colonel Huhulea Mihăiţă, în tandem cu Mr Baciu Ion, Ofiţer operativ principal, la 24.12.1987, Arhivă Nr. 57567), privind pe Ganea Mihai, motivează procedura de punere sub urmărire şi supraveghere, conform Raportului din 19.12.1987, Nr.1/BI/00, precum urmează: „ În cadrul supravegherii informative, acesta a fost semnalat că intenţionează să pătrundă sistemul de securitate şi de gardă, în scopul rezolvării unor probleme personale.”(19.12.1987) În planul vieţii reale, cotidiene, dr. Ganea Mihai, „obiectivul” supranumit GURĂU( poate pentru că era slobod la gură) se confrunta cu abuzurile direcţiunii Spitalului Municipal Tecuci, secţia chirurgie, şi încerca să pună stavilă acestora, făcând, în cadrul sistemului, demersurile legale posibile-petiţii, sesizări, referate, etc. A fost luat în vizor ca un potenţial agresor periculos al nomenclaturii comuniste. Drept care securitatea îşi propune să purceadă chipurile la măsuri preventive, nu care cumva „obiectivul” să scape de sub control.
Dosarul deschis la Tecuci în 1987, se sprijină şi pe o adresă a Inspectoratului Judeţen Maramureş, Ministerul de Interne, nr.0086042 din 13.04.1985 care consemnează starea psihică extremă a tânărului Mihai Ganea la moartea fratelui său, „ucis de autori necunoscuţi”( adresă semnată de. Şeful Securităţii, Lt.col. Goran Gheorghe şi Col.Steczka Mihai. Securitatea din Tecuci reiterează cazul fratelui lui Mihai Ganea, confirmând asasinarea acestuia: „Raportăm că un frate de al său a fost ucis de autori necunoscuţi, iar în urma acestui eveniment a avut o criză de nervi, dereglându-se psihic.”
Mihai Ganea, în volumul Batalionul de pedeapsă, apărut în 2012, înaintea obţinerii, în 2013, a dosarului de la CNSAS, relatează despre asasinarea fratelui său de către miliţie şi securitate, convins din tinereţea sa că a fost vorba de o crimă comandată, nicidecum de un accident de muncă, aşa cum s-a livrat familiei varianta, însoţită chiar de sprijin oficial pentru cheltuielile de înmormântare. Cât despre impactul emoţional la vederea trupului neînsufleţit al fratelui , decapitat, lăsăm pe cititor să-l evalueze . Dosarul de securitate sugerează că Mihai Ganea s-a făcut doctor din dorinţa de a răzbuna moartea fratelui său, minţile bolnave ale securităţii au confecţionat o legendă terifiantă care să le motiveze ardoarea cu care îşi vor urmări şi hăitui „obiectivul”, pe parcursul întregii sale vieţi. Securitatea, prin rapoartele, notele informative şi recomandările redactate după tipicul securisto-comunist, i-a alcătuit lui Mihai Ganea o biografie alternativă care va constitui sursa unor trăiri absurde, de coşmar. A primit tot felul de semnale şi avertizări care să-l facă să înţeleagă că e periculos şi indezirabil pentru sistemul comunist, drept care sistemul îşi va confecţiona prudenţial anticorpi: ” Orice uşă, oricât de sus veţi deschide, vom avea grijă ca prin notele de relaţie pe care le dăm , să nu aveţi câştig de cauză.” (NOTĂ, TV/S 00639 din 6.08.1988) Dr. Ganea Mihai nu s-a erijat în dizident susţinut cu ecou mediatic în occident, nu a „martirizat” ca persecutat politic, pur şi simplu a dorit şi a încercat să-şi facă datoria şi numai datoria, pentru că în concepţia sa, conformă cu mentorii care l-au format, medicina nu este o carieră, ci o misiune. Doctorul misionar a refuzat cu tărie să fie complice la practicile de corupţie, la promovarea incompetenţei în actul medical, la dezabuzarea şi dezumanizarea personalului medical care a cedat sub presiunea de sistem totalitară. În consecinţă a fost „răsplătit” pe măsură, dosarul obţinut de la CNSAS, compus pe durata a doi ani, dezvăluie în cele 1300 de file, o parte din „binefacerile” de care a avut parte, din care specificăm:
a) Cenzura
Sunt urmărite îndeaproape manuscrisele, proiectele de publicare, relaţiile din lumea literară, redacţii edituri, personalităţi cu care vine în contact. Supravegherea este completată cu măsuri de represiune directă:
În cazul în care se va organiza la domiciliul său şedinţe în care se vor prezenta lucrări literare personale, vom informa organele de miliţie pentru a efectua percheziţii pe momente operative.
În zilele când obiectivul e de gardă, se va solicita folosirea mijloacelor „T.O.” de tip I.D.E.B. în scopul stabilirii unor aspecte ce pot duce la compromiterea sa.
Împreună cu grupa „S” se va întocmi o anonimă la redactorul revistei „Ateneu” din Bacău prin care să-l discredităm pe obiectivul nostru.
În cazul în care se va organiza la domiciliul său şedinţe în care se vor prezenta lucrări literare personale, vom informa organele de miliţie pentru a efectua percheziţii pe momente operative
b) Distrugerea carierei profesionale

SECURITATEA MUNICIPALĂ TECUCI
Nr.1/BI/ 00125987
din 23.12. 1988
CĂTRE,
INSPECTORATUL JUDEŢEAN GALAŢI
De către noi este lucrat prin D.U.I. numitul GANEA MIHAI medic chirurg la Spitalul Municipal Tecuci , semnalat cu intenţii de penetrare a sistemului de securitate şi gardă.
Rugăm a se interveni la Direcţia Sanitară Judeţeană pentru a nu fi numit în funcţia de şef de secţie chirurgie numitul GANEA MIHAI.
Sălbăticia represiunii merge în cele din urmă până la desfacerea temporară contractului de muncă, măsură cu consecinţe dramatice valabile şi în ziua de azi..
c) Compromiterea reputaţiei şi izolarea în comunitate
Serviciul de zvonuri defăimătoare va fi completat cu o recomandare sinistră:
Se impune identificarea şi verificare temeinică a legăturilor rezultate informativ şi prin mijloace TO, întocmirea unor acte premergătoare îndeosebi despre faptul că audiază şi colportează ştiri transmise de postul Europa Liberă( vezi T.O.).
Concomitent să se aibă în vedere şi starea sănătăţii, existând indicii că ar avea unele afecţiuni psihice, caz în care să se intervină la Direcţia Sanitară , în mod legendat, în vederea unor examene medicale de psihiatrie şi luarea măsurilor ce se impun.
ŞEFUL SRVICIULUI INF.INTERNE ,Colonel Sion Georgică
d) Interzicerea dreptului la liberă circulaţie
Faţă de cele raportate, rugăm a aproba avizarea negativă a numitului GANEA MIHAI de a se deplasa în străinătate în interes personal…
ŞTAMPILĂ: REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIA
Prin violarea corespondenţei private, securitatea avea să afle de la Loli, tatăl doctorului Mihai Ganea, informaţii de tipul:
Sursa vă informează că GANEA NICOLAE din Baia Mare str. Neptun Bl.3ap.44 adresându-se fiului său dr. GANEA MIHAI din Tecuci, V I Lenin nr 59-i-a spus … lumea mă respectă , dar sunt bătrân şi aştept să dispar în eternitate. Îmi este milă de această lume nenorocită care se zbate… Eu sunt bătrân şi mă gândesc la păcatele mele….ne aşteaptă vremuri de restrişte şi grele. Poporul român a suferit şi suferă foarte mult.
În 2009 când Mihai Ganea a publicat romanul care poartă numele tatălui său, LOLI, nu a ştiut că există câte două exemplare din corespondenţa sa privată, una în arhiva familiei, şi una în dosarul său de securitate. Fragmente din scrisoarea suscitată se află şi în volum.
Ca autor de proză evocatoare a ororilor percepute şi trăite de el însuşi în regimul comunist, Mihai Ganea a dovedit o intuiţie excepţională. Scrierile sale se bizuie, până acum, pe baza percepţiilor realităţii de care a luat act. De acum încolo are şi „bibliografie”, o bibliografie generoasă şi lămuritoare.
Urmăresc cu vie curiozitate şi maxim interes reacţia variabilă a semenilor noştri la vederea voluminosului documentar CNSAS , respectiv DUI 4946. Consternare şi revoltă, blazare şi scepticism, indiferenţă, fumisme simpatice, mă rog, paleta de simţire sau de lipsa de simţire umană, după caz. O reacţie de ironie cinică recunosc că m-a pus pe gânduri, ba chiar m-a contrariat şi m-a pus în gardă. „ Ce vreţi să demonstraţi cu dosarul acesta, n-avea niciun rost să pierdeţi timp şi bani să faceţi rost de el, e tot degeaba.” Personajul a surâs sardonic, şi a devenit brusc ocupat când Mihai Ganea l-a pomenit pe Augustin Buzura printre artizanii discreditării sale, Gusti, cum îi zicea Mihai Ganea, colegului său de studenţie şi de pahar. Instantaneu ne-am dat seama că băteam într-adevăr la porţi închise, ne iluzionasem că în spaţiul documentar al bibliotecii, căci despre o bibliotecă este vorba, vom găsi consultanţă tehnică şi sprijin pentru desluşirea scrierii olografe specifice sutelor de pagini de note informative, precum şi pentru arhivarea unei copii a dosarului într-un departament documentar. Persiflarea cu care am fost trataţi, ne-a adus cu picioarele pe pământ. Am realizat, a câta oară cât, că e lumea LOR, iar noi doar trăim în ea, aşa cum spune dr. Ganea cu luciditate . Personajul de care fac vorbire, e un om foarte important, un om puternic şi influent în comunism, iar în postcomunism şi mai influent şi mai puternic. Ca iubitor de carte şi de cărţi a reuşit să se facă respectat şi recunoscut şi de persoanele care au trăit şi trăiesc de partea cealaltă a baricadei puterii. Atitudinea cinic jovială cu prilejul episodului evocat, a fost de natură să ne aducă aminte că facem parte din lumi diferite, că statutul nostru de anticomunişti, cu vechi state de sancţiuni şi de restricţii, este in evitabil, indezirabil pentru un mandarin postdecembrist. Nu ne-am scandalizat, am luat doar notă de incompatibilitatea reciprocă, şi am încercat să continuăm colaborarea cu instituţia pe care o păstoreşte cu abilitate şi talent, cu biblioteca, un spaţiu public posibil al unei toleranţe decente, reciproce. Nu mică însă ne-a fost surpriza când am dorit să participăm la un eveniment mai special, o lansare de carte , o carte dedicată unui partizan anticomunist legendar pentru Maramureş, Vasile Blidaru. La ora şi locul programat, ne-am prezentat cu aparatul de filmat şi cu reportofonul, pentru înregistrarea evenimentului şi pentru difuzarea acestuia în spaţiul public, la Porţile Nordului, în virtutea acordului de parteneriat între site-ul cultural şi biblioteca judeţeană din Baia Mare. La intrarea în bibliotecă, am rămas şocaţi: domnul director, personal, interzicea accesul oricărei persoane care nu era pe LISTĂ. În cele din urmă eu şi dr Ganea, cum necum, nu intru în detalii, am fost totuşi acceptaţi şi invitaţi. În sala de conferinţe, un grup de câteva persoane, un grup compus din reprezentanţi oficiali de instituţii: prefectura, primăria, finanţe, bănci, iar la prezidiu, în afara celor doi coautori, se afla şi fiul lui Vasile Blidaru, un om de afaceri foarte bogat şi influent. Am reţinut din verbozitatea luărilor cuvânt, sintagma propusă de moderator, în fapt coautor al cărţii, desigur directorul bibliotecii, „serenitatea academică” condiţie sine qua non a ipotezelor de lucru şi de analiză a evenimentelor evocate în volum. Îl ştiam alergic şi persiflant la dosarele CNSAS. Şi când colo, s-a dezvăluit ca un cercetător pasionat de arhivele securităţi, iar în pasiunea sa devoratoare de adevăr istoric, a reuşit să implice cu brio personalul şi infrastructura bibliotecii judeţene. Apoi brusc a virat în direcţia bavardajului atemporal, într-un discurs narcisist şi plin de curtoazie faţă de urmaşul dăruit cu o viaţă de succes providenţial, după o acoladă biografică întunecată de teroarea comunistă. Am înţeles din opiniile vehiculate telegenic, nişte formule vagi şi abstracte despre o securitate evocată aproape metafizic, o sumă de generalităţi formale şi mai ales s-a strecurat un curent de opinie aproape unanim, că setul de orori şi violenţă de sistem e un fapt dintr-un trecut îndepărtat, un trecut consumat ca represiune, în exclusivitate în anii 50 ai bolşevismului. Şi am mai aflat că LISTA a fost alcătuită după criteriul apartenenţei la elită, elita administrativă, politică şi financiară. La urma urmei, nu s-a întâmplat mai nimic. Într-o sală publică dintr-o bibliotecă a avut loc o reuniune privată, pentru prezentarea şi distribuirii unei cărţi cu circuit închis, o ediţie de lux în beneficiul unui public selectat. Am mai remarcat şi aversiunea declarată faţă de folclor, faţă de memoria populară sublimată în legende. Cu toată reverenţa faţă de voinţa şi gustul familiei de urmaşi, le atrag atenţia că personajul evocat a fost ţăran, nu patrician, a fost un om simplu, viteaz şi dârz. Imaginea populară de „haiduc” nu are nicio conotaţie peiorativă. Şi am mai observat consensul spontan, între generaţii, în privinţa evitării în registrul lexical şi ideatic a conceptului de comunism. Aici vorbitorii au fost sinceri şi consecvenţi cu ei înşişi. Nu se erijează în anticomunişti nici măcar de formă. Spaţiul culturii e foarte încăpător, chiar de necuprins, iar cultura însăşi e un concept cu acoperire pentru propagandă. Azi privilegiaţii societăţii fac să se audă o evocare a unui partizan, mâine, poate cu mai multă forţă şi pasiune, vor celebra aniversarea unei generaţii de miliţieni, securitatea îşi vrea şi ea partea de glorie posdecembristă, şi tot aşa, o ţinem în ceremonii şi pupăciune publică între băieţii care au reuşit în capitalismul autohton. „Poporul” să pupe moaşte şi să aştepte în ordine să primească pungile de zahăr, de făină şi mălai , precum şi peturile cu ulei. În curând se vor împlini 25 de ani, un sfert de veac de la nu ştiu ce a fost către nu ştiu ce va fi.
Între timp nu s-a întâmplat nimic altceva decât ceea ce percepem în viaţa de zi cu zi. Protipendada îşi construieşte un capitalism cu anticorpi ideologici, se perpetuează cu amedamente. Mai nou îşi ţese versiunea de istorie a anticomunismului. O versiune edulcorată, cosmetizată şi sofisticată, digerabilă pentru mediile de lux. Pe bună dreptate fenomenul se petrece nestingherit de o reacţie civică, serioasă şi susţinută. Procesul comunismului nu a avut loc, condamnarea comunismului la nivel oficial, chiar prezidenţial, a avut accente false şi chiar histrionice, legea lustraţiei nu a existat.
Dosarul 4946, cu fauna abjectă de informatori, de slugi ale comunismului, de profesionişti notorii ai poliţiei politice, rămâne un factor de disconfort estetizant şi de perturbare a serenităţii „academice” ideale, dimpreună cu purtătorul de povară a celor cinci kg şi jumătate, cât a cântărit dosarul la firma de curierat.
Am trăit s-o vedem şi pe asta, codul de bune practici şi maniere ale postcomunismului exclusivist.
Dramatis personae: nomina odiosa.

(214)

%d bloggers like this: