Treptele tăcerii, autor Mihai Ganea

treptele tăcerii

 

 

după ce ai sădit spaima

în lutul inimii

înspăimântată

printre sloiuri şi stânci

printre sicrie şi ramuri

mă uiţi la poarta destinului

plin de ură şi patimi

apoi mori întrebându-mă

de ce miroase iarba

 

în carne se pierde asfinţitul

îmi blestemi  în rugăciuni numele

să mă mai nasc

demon

să mă ma nasc

lacrimă

 

să nu mai stropesc

cerul cu rouă

să-mi frâng gâtul de trestie

să nu mă porţi

printre stele

ochiul mă arde şi mâine

să nu crezi că zicere

e şoapta clipei nevăzută

din creierul şopârlei

oarbă e stânca

 

mestecă pumnul cu ceară

mă trece pe frunte

muzica serii când tace

m-am prăbuşit din zbor

fără sens

fără umbră

un subiect rătăcit mă

aruncă mereu în noapte

iubirea mă doare

ochiul mă râde

ca o baladă spiritul

vrea să-mi recite poemele

în toate tonalităţile gemene

din vremea mea fugărit

de oamenii nestatornici

tăcerea e ceaţă aerul este

tăcere

piatra mă uită chipul de

lemn mă pierde seara

vântul e abur încins de

blestem

 

sunt balanţa încremenită de ploi

simt timpul cum respiră

azi treptele tăcerii sunt cruci

de ieri şirul iernilor va fi fără soţ

secundele cad ca un clopot

pe mână gânduri văd se vin

previn prevăd

în faţă străluceşte nesigur

apusul străzilor nesigure cu

triunghiuri şi scăderi de

pretutindeni

 

dacă uitarea mea te stâmpără

nu stau

nici clipă nici dor

ci merg cu pulsul alături

picioarele ard ochiul mai

desenează prezentul

prinde formă de taină

mă ai umbră şi sete

alungaţi doar

dincolo de spaţiu şi timp

ne deşteptăm speranţele

Poem de Mihai Ganea
Recită: Mihai Ganea
Muzica de Mihai Ganea
Interpretarea la orgă electronică – Mihai Ganea

(168)