APĂSĂTOARELE DE LIMBĂ

Apăsătoarele de limbă

Anul 1989, luna martie, ziua 17 în Tecuci. Strada Vladimir Ilici Lenin, numărul 59, la domiciliul unui medic chirurg de la Spitalul Municipal.
Căpitanul Furtună Ioan şi locotenentul major Munteanu Marian, ambi din cadrul miliţiei municipiului Tecuci, judeţul Galaţi, secondaţi de martorii Crihană Aurica, contabilă şefă a spitalului, membră-secretară PCR şi Negrea Ioan, şeful de garaj şi secretarul de partid comunist al şoferilor de pe ambulanţe, procedau, conform indicaţiilor preţioase primite de undeva, de sus la o percheziţie domiciliară.
Locotenetul major Munteanu, în relaţie nu tocmai ortodoxă cu ortografia şi gramatica limbii române, se chinuia cu redactarea procesului verbal, procesul verbal de percheziţie domiciliară. Căpitanul Furtună, privea plictisit la masa din holul locuinţei doctorului. Acolo se găseau aruncate de-avalma câteva obiecte ciudate din care, mintea lui de miliţian, nu putea extrage nici cea mai mică informaţie privind valoare sau legalitatea deţinerii respectivelor chestii dar mai ales legătura lor cu întreruperea ilegală a cursului unei sarcini la o femeie.
Munteanu îşi scoase vestonul slinos cu epoleţii negrii de jeg şi purtare îndelungată şi-l aruncă neglijent pe un scaun. Transpirarse. Gramatica limbii Române era, prea grea pentru el. Cât despre doctor, ce să mai zică, era filat, filat demult. Încă de la repartizarea locotenentului major la miliţia din Tecuci, primise sarcina de a-l urmării pe doctor. Dealfel, îl urmăreau şi vecini de sediu, vecinii de la securitate. Toată lumea era cu ochii pe doctor, partidul, miliţia, securitatea, securitatea şi procuratura. Dar cine nu era cu ochii pe ticălos, colegii, conducerea spitalului, direcţia sanitară judeţeană, colegiul medicilor, ministerul sănătăţii şi . . . ei bine şi chiar conducerea superioara de partid, Comitetul Central.
Căpitanul Furtună reveni la obiectul percheziţiei.
-Scrie ! îi dictă el locotenentului major, scrie.
Astăzi, data de mai sus, fiind sesizaţi că doctor . . . deţine la domiciliul său bunuri, valori şi instrumentar medical pe care nu-l poate justifica, ne-am deplasat la locuinşa acestuia şi după ce ne-am legiitimat şi arătat scopul venirii, a consimţit în scris efectuarea unei percheziţii domiciliare în prezenţa martorilor asistenţi: Crihană Aurica, în calitate de contabil şef şi Negrea Ion, şef garaj, ambii din cadrul spitalului municipal Tecuci, rezultatul fiind după cum urmează:
Doctorul . . . locuieşte într-un imobil compus din trei camere, hol, bucătărie, magazie şi beci, proprietatea numitei Chihaia Antoneta.
În urma percheziţiei efectuate, nu s-au găsit bunuri şi varoli care să facă obiectul unor cercetări.
În camera dormitor, s-a găsit o cutie instrumente medicale în care anume:
-două apaăsătoare de limbă;
-două pense pean;
-două pense coher;
-un bisturiu;
-o foarfecă;
-opt bucăţi de ace pentru rahie anestezie;
-un aparat de măsurat tensiunea arterială;
-un stetoscop;
-un aparat Therastim compet pentru determinarea în electropunctură;
Cu privire la, instrumentarul susmenţionat, doctorul . . . declară că le-a cumpărat din Centru Farm. Galaţi şi alte unităţi de desfacere cu amănuntul, instrumente ce rămân în custodia medicului.
Cu ocazia percheziţiei nu s-au ridicat, degradat sau distrus bunuri.
Medicul, şi martorii asstenţi nu au de făcut obiecţiuni cu privire la modul cum s-a efectuat percheziţia şi a celor consemnate în procesul verbaş.
Percheziţia a început la orele 9,55 şi s-a terminat la orele 11.-
Pentru care am încheiat prezentul proces verbal în două exemplare din care un exemplar se lasă percheziţionatului.
Organ de Miliţie, Cpt. Furtună I. Lt.mj. Munteanu M. Percheziţionat, doctor . . .ss.inds. Martori, 1. Crihană A. 2.Negrea I.
Deci, asta era. Doctorul mai încasase o percheziţie. Aparatul de propagandă va avea grijă ca tot oraşul să afle ca la domiciliu doctorului a avut loc o percheziţie.
-Na ! Să văd acuma cine se va mai duce la doctor să se opereze ? Să se opereze sau chiar la o amărâtă de consultaţie. E terminat ! E terminat, banditul ! Jigodia dracului, duşmanul poporului şi al tovarăşului, e terminat. Aşa gâneau cei patru complici de drum şi de misiune, Totuşi, totuşi unul, unul din ei, avea o problemă. O problemă de ciclu. Ciclu nenorocit. O mare problemă. Trebuia să raporteze acasă. Să raporteze la nevastă că totul este în ordine. Totul se va rezolva. Se va rezolva chestia cu ciclu. Ciclu nenorocit, ciclu întrerupt. Asta era. Tovarăşei nu-i venise ciclu în luna asta. Oare apăsătoarele alea de limbă ar putea rezolva problema ? Îi părea rău că nu a şterpelit unul cu ocazia percheziţiei. Îi părea tare rău.

MIHAI GANEA

(283)

One thought on “APĂSĂTOARELE DE LIMBĂ”

  1. https://www.youtube.com/watch?v=a-D-VtOE6Fs

    “Dragi prieteni, nu ne-a fost ușor!”
    Așa suna refrenul unui cântec uitat, care ne amuza teribil în tinerețe.
    Textul domnului Mihai Ganea vine într-un moment în care nostalgicii acelor timpuri sunt la o aruncătură de căciulă să-și vadă visul cu ochii. Cei care nu au trăit acele timpuri s-ar putea să aibă ocazia acum s-o facă, mulțumită blazării și indiferenței față de tot ceea ce se-ntâmplă-n Cetate.
    Poate că doctorul din “poveste” avea limba prea lungă și slobodă, lucru care l-o fi determinat pe căpitanul însărcinat cu percheziția să se gândească la “apăsătoarele de limbă”.
    Acum, să fiu cinstit, și eu am nostalgiile mele când mă gândesc la anii dinainte de ’89. Da, domnule Ganea, așa este, recunosc. Privesc în urmă cu infinită bucurie și dor de aproape tot ce am trăit atunci. Mi-e dor de mine copil și de bucuriile pe care le găseam în cele mai neînsemnate lucruri. Mi-e dor de simțurile mele mereu curioase de-atunci. Mi-e dor și de mine adolescent, de iubirile necoapte și pe fugă, de cântecele de prin parcuri sau din fața blocului și de prietenii pe care-i aveam. Mi-e dor de bunicii și părinții mei tineri și de casele lor, care erau “acasele” mele. Și cum să nu-mi fie dor, când toate acestea înseamnă viața mea! Desigur că și celelalte, lipsuri, interdicții și diverse frici, erau pe undeva prin viața mea, dar nu pot amesteca unele cu altele, pentru că mi-aș pierde toate aceste doruri atât de liniștitoare și dătătoare de putere pentru a merge mai departe. Sigur că nici frica nu o pot lăsa să se întoarcă și nici siguranța mincinoasă că avem un Tătuc care are el grijă de noi! Că spre așa ceva ne îndreptăm. Sau ne îndreaptă.
    Aveți, domnule doctor, acolo în inventar ceva care s-a dovedit a fi premonitoriu: “două pense pean”. Din cauza gramaticii grele pe care o posedau cei doi milițieni, nu au scris corect, dar v-au avertizat din timp că veți primi numai “două pensii pe an”, eșalonate, evident, în douăsprezece rate. Este o glumă amară, în schimb nu are sare.
    Rău atunci, rău acum… Dar bine când o mai fi?
    Doctorul Mihai Ganea are o scriitură document, în care ficțiunea nu-și găsește locul. Din păcate, încă nu e timpul să fie valorificată moral această scriere, și nu din vina dumnealui.
    Plecând de la o idee de-a lui Marin Preda, putem spune că Timpul lucrează, de la un timp, numai în defavoarea oamenilor.

    Viorel Ploeșteanu
    9 noiembrie 2014

Comments are closed.