25 de ani de la Proclamația de la Timișoara

25 de ani de la Proclamația de la Timișoara. Un document istoric considerat „incorect politic
Autor: Georgeta Petrovici , Mihnea-Petru Pârvu | miercuri, 11 martie 2015

Azi s-a împlinit un sfert de veac de la redactarea „Proclamației de la Timișoara”. Un document istoric fundamental, neacceptat pe motiv de „incorectitudine politică”. Punctul 8, din cele 13, prevedea lustrarea, pentru trei legislaturi, a foștilor lideri comuniști
Pe 11 martie 1990, devenise evident că noua putere instalată urmărea perpetuarea comunismului, în varianta sa cosmetizată. Noua putere reprezenta eșaloanele doi și trei ale nomenclaturii de partid și ale Securității. În Bucureşti, avuseseră loc două mineriade, pe 29-30 ianuarie şi pe 18 februarie, cu scopul de a înăbuşi violent revolta străzii, care acuza noua putere de „criptocomunism”. Timişoara, însă, era departe. Oamenii au ieșit din nou în stradă.
După marele miting din 11 martie, regretatul ziarist George Șerban redactează, împreună cu alți colaboratori, „Proclamația de la Timișoara”. Va fi citită a doua zi, din balconul Operei, şi aprobată în urale de mulţimea din Piaţă. După numai trei zile, urma uriașa diversiune la la Târgu Mureș din 15 martie, soldată cu reanimarea Securităţii sub ba gheta lui Virgil Măgureanu, coleg de complot al lui Ion Iliescu.
Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său – care gravitează în jurul celebrului Punct 8 – ea a fost un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. „Proclamaţia de la Timişoara” a fost, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist. Legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989. Acum 25 de ani, românii nu au avut curajul și puterea de a merge până la capăt!
Istoricul și autorii
„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”, s-a auzit vocea ziaristului George Șerban peste Piața Victoriei, din Timișoara. Era 12 martie 1990 și, în fața a 20.000 de oameni, se citea celebra Proclamație de la Timișoara.
S-a spus că textul fusese redactat cu o zi mai devreme de jurnalistul și scriitorul George Șerban(foto stanga) (ulterior deputat PNȚCD, mort în 1998), inspirat de colaboratoarea sa, Alexandra Indieș. În realitate, textul a fost conceput mai devreme. „În februarie 1990, la un miting, George Șerban a spus că va prezenta cât de curând o proclamație către țară, care să explice de ce la Timișoara oamenii erau încă în stradă, considerând că Revoluția nu s-a încheiat. George Șerban a venit la Societatea Timișoara cu manuscrisul, să caute susținere. S-au făcut modificări și adăugiri, cum se poate și vedea pe textul original. După aceste momente s-a hotărât citirea documentului în balconul Operei, ceea ce s-a întâmplat pe 12 martie, la prânz, în fața a 20.000 de oameni”, povestește Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara.
Articol preluat din EV, ZILEI, 11.03.2014

(72)

%d bloggers like this: