Cenaclu, autor Ion GEORGESCU-MUSCEL

Cenaclu

 

 

ion georgescu muscel                 de Ion GEORGESCU-MUSCEL

 

du-mă şi pe mine de vrei

în sublima oaste de corifei

şi iată-mă se-ncinge o tăcere de spini

respir un aer aspru parcă muşcat de câini

se laudă unul că l-a cunoscut pe Nichita

că a băut cu el şi şi-a-mpărţit şi pita

şi toarnă-o schilodeală de cuvinte

la care toţi silesc a lua aminte

se sare rândul meu sunt amânat

în minte prinde-a mi se face drum arat

iar când încep a spune duruta mea poveste

se naşte-un murmur cu intenţie de viespe

ce cu pană veninoasă-ţi scrii vorbirea

străine ce-a fost dat să te-ntâlnesc

mai par şi alţii-a aştepta la rând

ca să arunce-n mine cu bulgări de cuvânt

pricep că la cenaclu nu e tărâmul milei

la ei batjocura e marmelada zilei

dar văd acum durere-n privirea alor mei

trezit ca dintr-un vis spun cu uimire gata

dragostea şi ura-s mai reale decât piatra

deschide unul geamul e-un dezmorţit de oase

ce trist cade lumina peste lucruri mincinoase

 

                                             Baden / Ianuarie 2012

 

 

(66)