LASZLO VADAS

VADAS LÁSZLO

vadas_laszlo_rendezo_puck_babszinhaz-400x230

Duel în oglindă

Elisabeta I, fica lui Henric al VIII-a, a fost regina Angliei şi Irlandei în perioada 1558-1603 şi ultimul monarh al dinastiei Tudor, fiind cunoscută ca Regina fecioară, buna regină Bess sau Gloriana. A fost încoronată la vârsta de 25 de ani şi a condus Anglia într-o perioadă de accensiune politică, aristrocratică şi culturală. Epoca Elisabetiană e una din perioadele de referinţă în istoria Angliei marcată însă de evenimente dramatice şi sângeroase, devenind astfel sursa de inspiraţie pentru numeroşi creatori, atât în perioada contemporană, cât şi în veacurile următoasre. După valul puritanist al epocii, când spectacolele de teatru au fost interzise, urmeză perioada de avânt al teatrului elisabetan, astfel că primul teatru londonez în aer liber a fost construit în 1576.
Dealungul timpului figura Elisabetei I s-a regăsit în operele lui W.Shakespeare, Friedich Schiller, Walter Scott sau paul Foster. Spectacolul de pe scena Teatrului Puck face trimitere la unul din momentele dramatice ale unei guvernări de forţă, episodul în care Elisabeta I ia decizia de a o decapita pe regina Maria a Scoţiei, în urma unui complot al catolocilor rivali. Decizia execuţiei este impusă de ameninţarea permanentă reprezentată de prezenţa reginei catolice în regatul protestant şi după 19 ani de prizonierat în Turnul Londrei, Maria este acuzată de trădare şi trimisă pe eşafod.
„Mi s-a părut interesant de surprins momentul transformării unei adolescente neajutorate şi ameninţate într-o regină adevărată. Am încercat să redau momentul în care acesta devine regină, clipa în care reuşeşte să ia o hoărâre istorică foarte importantă. Arătăm cum era ea o fiinţă neajutorată, singuratică, îşi dă seama că se poate baza doar pe sine însăşi, că e înconjurată de mult rău şi ia o hotărâre dură, cumplită, care o transformă cu adevărat în regină. Devine astfel unul din marile personaje ale istoriei. Mesajul propus de această montare e acela a transformării de sine prin asumare. Capacitatea de a lua o decizie şi a ne asuma efectele ei ne aduce mereu cu un pas înainte. Cu alte cuvinte, uşile ţi se vor deschide doar dacă îţi propui o schimbare. Ideea spectacolului nu este aceea de a rememora un moment istoric, ci de a examina ipostaze ale feminităţii şi asumarea rolului de lider într-o lume a bărbaţilor”

I grieve and dare not show mz discontent,
I love and zet am forced to seem to hate,
I do, yet dare not say I ever meant,
I seem stark mute but inwardly do prate,
I am and not, I freeze and yet am burned,
Since from myself another self turned,
( On Monsieur’s Departure, bz Queen Eliyabeth I )
Sursa: poetryfoundation.org
MIHAI GANEA

images

Cronica de vară

Un spectacol de la care pleci încărcat de emoţie şi trăire. Abordarea subiectului istoric, cunoscut de toată lumea, nu este o noutate, abordarea de suprafaţă. Dar în profunzimea sa spirituală, odată cu latura speculativă a momentului de referinţă, abordul presupune iniţiere şi tact. Laszlo Vadas dispune de amândouă. Soluţia regizorală, cheia succesului oricărei regii, incită la meditaţie şi exerciţiu intelectual. Nu este uşor să-l intueşti pe L V şi soluţiile sale. Efortul spectatorului presupune concentrare şi din păcate, inţelegere corespunzătoare.
De la început, în această idee, numărul specratorilor este „limitat” la numărul scaunelor aranjate în manieră de „coloane”. Scena reprezintă un fel de templu unde protagonista, asemeni unei vestale, urmeză să oficieze un ritual al maturităţii. Examenul ei de maturitate înainte de intrarea în rolul predestinat, înainte de devenire şi desăvârşire misionară. Pentru că a fi regină nu este o profesie oarecare ci o misiune. În acest templu, la orient se consumă monologul istoric. Un ritual la capătul căruia istoria va determina istorie dar totul în altă manieră. Nimic operativ. Speculativul presupune efor. Efort până la suferinţă. Unii vor pleca epuizaţi de la spectacol. Epuizaţi şi năuciţi. Dar lecţia de iniţiere va fi răsplătită cu o bilă albă adăugată palmeresului propriu iniţiatic. L V este un maestru. Chiar dacă nu este pe scenă. Îl intuiesc undeva în sală, alături de regina Maria a Scoţiei, dincolo de gratiile ce semnifică Turnul Londrei în „splendoarea” sa cenuşie. Sala de spectacol, unde ar trebui să se afle, de fapt, spectatorii, este despărţită de scenă. Ea reprezinţă altă lume. Doar o mică fereastră delimitează câteva gratii, ce apar printr-o fantă de lumină. Intuim prezenţa reginei catolice acolo. Acolo, acolo şi numai acolo. Acesta este momentul. Momentul istoric adevărat. Adevărat şi operativ. Dar accesul nostru, după o jumătate de mileniu, nu se poate realiza în profunzime decât prin speculaţie. Acesta este rolul maestrului. Maestru nu stă la orient, aşa cum se cuvine a sta ci la occident. Iar la occident este temniţa. Va trebui să stea deci în temniţa proprieei sale creaţii, propriei sale soluţii regizorale. Protagonista (Veligdan Boglarka) este potrivită cu înţelepciune. Rol greu, rol muncit. Mesajul bine transmis, bine receptat pe coloanele templului în cele două puncte cardinale. La orient, regina devine femee cu adevărat. Lumea bărbaţilor este ameniţată. O lume care se va cutremura curând. Un spectacol bine făcut. Voi încheia cu genericul. Aşa se cuvine a se face. Toată coloana este de excepţie. O trupă coagulată într-un sens. Da, acesta e teatru adevărat. Mileniul trei, deci…

DUEL ÎN OGLINDĂ

Scenariul şi regia: Vadas Lászlo
Scenografia: Lőrincz Gyula
Cu Veligdán Bolglàrka
Regizor tehnic: Vasile Crăciun
Lumini: Călin Negrea Sonorizare: Nagy Atilla
Maşinişti: Bogdan Motoşcă, Cosmin Gîrlea
Şef de producţie: Mihai Pamfiloi
Recuziter: Tudoriţa Gavriş
Croitorie: Susana Ani, Ahgusta Bugnariu
Sculptură: Florin Marin Pictură: Elena Ilaş
Tâmplărie:Tudor Motoşcă
Lăcătuşerie: Vasile Groza
Director: Emanuel Petran

www.teatrulpuck.ro
I.C.Brătianu nr.23, 400079, Cluj-Napoca

(3)