IOAN DRAGOS

IOAN DRAGOŞ

Ioan-Dragos

Ordinea viselor

”să pari liniștit să numeri în gând
să nu te grăbești
să înțelegi bine ordinea viselor
cartea deschisă pe genunchii ei
poate fi citită numai în anumite zile
am ajuns
dar am uitat gestul potrivit
se mai pot vedea încă urmele luminoase
mă chemați să-mi fac datoria până la capăt
vă mulțumesc
dar sunt puțin obosit
de slăbiciunile mele omenești
învăț dimensiunile capcanei
până la cele mai mici amănunte
să nu te grăbești
mergi oricum pe drumul de care ai fost lipit
cărțile patul hainele
tăcerea unei uși
întotdeauna caut ceva ce-mi lipsește
ceva de care nu am nevoie
dar îmi lipsește
chei căzute
zilele se-nșiră după mireasma ta
foarfecele începutului și sfârșitului
iedera la locul ei tăcut
sărutul de sprijin
așteaptă la cotiturile timpului
să înțelegi bine ordinea viselor
transcrie limpede totul
hai să-i lăsăm pe alții
să aibă parte de putere”

Panica de toamnă

”tu încui toate ușile toate sertarele
spune gellu
pentru că ceea ce aștepți este dragostea
e de mirare cum de-a ajuns scriitor
spun martorii
înclinațiile lui indicau o viitoare îndeletnicire practică
busuioc și cimbru
degetul înmugurit pe trăgaci
văzătorul de viitor
caută afrodisiac pentru muncă
ordinera de zi încărcată
patruzecișiunu de proiecte pe ordinea de zi
și încă opt suplimentare
câteva cuvinte mototolite
până la suferință
până la versul liber de sarcini
acum nimic nu ți se mai poate întâmpla
ei au fumat
toate întâmplările de peste zi
amănuntele sociale se uzează
cu glugă sau fără glugă
frunzărim tăcerile lor
unii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
ca într-un gol de ușă
cuvintele îi culeg
și-i trimit spre viitoare îndeletniciri practice
oricum există
și se apropie
marea panică de toamnă”

Beneficiile busuiocului și cimbrului printre adâncituri și rotunjimi

”pentru fiecare cuvânt
ei aleg altele cinci
poruncitoare între nimic și nimic
aidoma întinderilor cu nisipuri mișcătoare
unde și pasul și temelia
au parte de aceeași acoperire
se miră femeile se miră bărbații
și după ce ascultă destul
se întorc acasă nedumeriți și somnoroși
benerficiile busuiocului și cimbrului
cresc în putere cu fiecare clipă
pentru tânăra femeie
care pleacă să se joace cu dinții verii
iar poetul seferis se-ntreabă
există oare printre aceste linii frânte
aceste creste aceste piscuri
aceste adâncituri și rotunjimi
oricum cineva știe totul
și ne lasă să înțelegem asta
noi alergăm declamăm gâfâim
spre ora unei disponibilități totale
așa am ajuns la pagina cincizecișicinci
umblând prin grădini
deprinși cu mersul peste câmpuri
alergăm suta de metri prin urzici
suta de arome prin bucătărie
urmează primele semne ale pulsului mare
țara făgăduinței mai scoate din când în când
câte-un țipăt printre cuvintele lor
în unele împrejurări bătute de vânt
țipătul chiar se aude”.

(20)