Cărţi care reflectă creativitatea lexicală a limbii române în presa românească din perioada 1990-2001

  1. 1.      Elena Trifan, Adrian – Ioan Trifan, Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovea, Ceraşu-Prahova, 2003, cu un Cuvânt înainte de prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu

                                                                       CUVÂNT ÎNAINTE

„Îmi face o plăcere deosebită să pot scrie câteva rânduri de apreciere  la Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente redactat de doamna Elena Trifan, care mi-a fost studentă cu mulţi ani în urmă şi de fiul d-sale Ioan Adrian Trifan.

Lucrarea care conţine peste 9000 de intrări este rodul unei munci făcute cu multă răbdare şi acribie, mărturie ca puhoiului de cuvinte şi de abrevieri noi, folosite în presă, care oglindesc schimbările politice, sociale şi economice din 1989 până azi.

Dicţionarul este extrem de util nu numai pentru toţi cei care citesc bogata presă acutală românească, dar şi pentru toţi lingviştii care se ocupă de lexicul limbii române.

Pentru aceştia din urmă lucrarea va fi un izvor de documentare indispensabil pentru orice studiu lexical, inclusiv de formare a cuvintelor din ultimul deceniu. Pe baza materialului se vor putea face şi studii privitoare la cuvintele străine pătrunse recent în limba noastră, cât şi la felul lor de adaptare la sistemul fonetic şi gramatical al limbii române.  Valoarea dicţionarului este considerabil mărită de faptul că toate cuvintele sunt citate în context şi dispun de o atestare exactă. Nu-mi rămâne decât să-i felicit pe cei doi autori şi să doresc operei lor succesul deplin meritat.”

                                                                               Prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu, Innsbruck, 2003

 

ARGUMENT

            După cum se ştie, limba este un sistem viu, iar vocabularul este compartimentul cel mai expus transformărilor interne şi mai ales externe ce se exercită asupra ei.

Evenimentele din decembrie 1989, abolirea cenzurii, transformările economice, politice, sociale, culturale ce au urmat, apariţia unui număr mare de publicaţii, o mai mare receptivitate a ţării noastre faţă de rezultatele ştiinţei şi tehnicii actuale, creşterea interesului şi realizarea unei mai mari implicări a României în problemele vieţii internaţionale, au dus la apariţia unei adevărate explozii lexicale în limba română, pe cât de uimitoare, pe atât de necesară.

În 1990, la sugestia şi sub coordonarea domnului acad.prof.dr. Ion Coteanu am început un studiu asupra vocabularului presei postdecembriste, concretizat iniţial într-o lucrare de gradul I, care urma să fie continuată sub forma unei teze de doctorat.

Am optat în cele din urmă pentru realizarea unui dicţionar, deoarece am considerat că prin înregistrarea şi explicarea cuvintelor noi apărute în limba română, el este necesar unui număr mare de cititori de vârste şi profesii diferite, permiţând totodată posibilitatea efectuării unor studii teoretice de către specialişti.

Redactarea dicţionarului a fost precedată de studierea amănunţită a bibliografiei de specialitate şi a dicţionarelor româneşti şi străine pe care le-am completat cu informaţiile oferite de Internet.

Lucrarea elaborată împreună cu fiul meu conţine un număr de 9170 de cuvinte culese din publicistica anilor 1990-2001, formate în limba română sau împrumutate din alte limbi şi se impune prin noutatea cuvintelor înregistrate şi explicate, aprox. 95% fiind inexistente în celelalte dicţionare explicative ale limbii române, prin varietatea domeniilor şi compartimentelor  din care provin cuvintele: argou, asigurări, armată, artă, finanţe-bănci, cultură, informatică, învăţământ, medicină, religie, parapsihologie, politică, sport, ştiinţă, telecomunicaţii, transporturi.

Spre deosebire de alte lucrări lexicografice conţine şi substantive proprii, un număr foarte mare de abrevieri, denumiri de agenţii, asociaţii, expoziţii, instituţii, organisme româneşti şi internaţionale, parteneriate, programe, proiecte etc.

Am considerat că este necesară şi înregistrarea unui număr foarte mic de cuvinte care au circulat pe cale orală înainte de 1990 sau au fost trecute sub uitare de cenzura ceauşistă, de cuvinte înregistrate în dicţionare înainte de 1990, dar care nu se bucurau de frecvenţa actuală sau care au dobândit sensuri noi denotative sau conotative după 1990.

Pe lângă sens şi etimologie, sunt indicate domeniile de activitate, încadrarea morfologică, sinonimele şi variantele de adaptare, ceea ce, după cum observa şi doamna prof.dr.dr.hc. Maria Iliescu în „Cuvântul înainte”, poate fi de un mare folos în realizarea unor studii teoretice asupra vocabularului românesc actual.

Fiecare cuvânt este însoţit de unul sau mai multe contexte luate din presă, care oferă de cele mai multe ori definiţii detaliate, completări de sens de la un ziar la altul şi de la un an la altul, fiind totodată o dovadă a frecvenţei cuvântului în limba română.

Deoarece dicţionarul nu se adresează numai cunoscătorilor de limbi străine, am renunţat la transcrierea fonetică a pronunţiei neologismelor şi de teama de a nu se crea confuzii nu am făcut diferenţa între engleza britanică şi cea americană în ceea ce priveşte etimologiile.

Deşi conţine un număr destul de mare de cuvinte-titlu şi sintagme, dicţionarul este departe de a oferi o imagine completă a vocabularului presei actuale, fapt ce ar fi fost posibil numai prin lucru în echipă şi studierea tuturor ziarelor care au apărut în perioada amintită.

Sperăm totuşi să constituie un instrument util de lucru pentru toţi cei care vor apela la ajutorul lui.

Adresăm mulţumiri doamnei prof.dr.dr.h.c. Maria Iliescu de la care „cu mulţi ani în urmă” ne-am însuşit tehnica de lucru, şi ne-a onorat cu un scurt „Cuvânt înainte”, domnului comandor (r) Neculai Pădurariu pentru revistele, fişele pe care ni le-a pus la dispoziţie şi ajutorul acordat în lămurirea unor cuvinte, d-lui prof Ion Dumitru, d-nei prof. Maria Adriana Burtoi, soţului meu Ioan Trifan pentru încurajarea pe care ne-au oferit-o în momentele mai dificile ale elaborării şi domnului director Traian Cepoiu de la Editura Scrisul Prahovean care a fost de acord să publice această lucrare chiar şi în condiţii materiale modeste.

Le suntem de asemenea sincer recunoscători celor care ne-au pus la dispoziţie cărţi şi pliante de serviciu.

Elena Trifan

  1. 2.     Elena Trifan, Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001, Editura Digital Data Cluj, 2010, cu un Cuvânt înainte de Prof.dr.dr. h.c.mult. Maria Iliescu

                                                                    CUVÂNT ÎNAINTE

Cartea  Formarea  cuvintelor în publicistica actualǎ  (derivarea) – perioada 1990 – 2001 reprezintă teza de doctorat, susţinută la Universitatea din Craiova în anul 2008, a autoarei. Lucrarea completează şi dezvoltă un aspect  al  Dicţionarului de neologisme şi abrevieri recente[1], bazat pe limba presei între 1990-2001, un document nepreţuit  pentru limba jurnalistică din  această perioadă.

Lucrarea  pe care o prezentăm aici se ocupă de  derivarea cu prefixe şi cu sufixe a 1144 de cuvinte-titlu.  Toate afixele sunt însoţite de un scurt istoric, de indicarea sensurilor din  româna contemporană, de analiza bazelor la care se adaugă afixul şi de lista derivatelor aferente, prezentate  în  contexte. Productivitatea fiecărui afix este analizată istoric, înainte si după 1989. Pentru indicarea etimologiilor autoarea s-a orientat în primul rând după ultima ediţie a Dicţionarului explicativ al limbii române.

Foarte folositoare pentru toţi cei care sunt interesaţi de formarea cuvintelor în limba română a fost ideea autoarei de a indica o succintă bibliografie specială a afixelor tratate.

Concluziile care încheie capitolele privitoare la diferitele afixe permit cititorilor să se orienteze mai repede în marea bogăţie de date pe care o oferă cartea.

Lăsând cititorului plăcerea de a descoperi singur concluziile care se desprind din această importantă lucrare care nu va putea lipsi din nicio bibliografie cu privire la formarea cuvintelor în limba română, ne permitem să spicuim aici numai câteva fapte mai interesante. Astfel, din cele 1144 de  cuvinte analizate, 626 sunt derivate cu prefixe, dintre care un număr deosebit de mare sunt prefixe superlative, prin natura lor expresive.

Dintre afixele sufixale se remarcă prin frecvenţa lor, sufixele nume de agent, în fruntea cărora se găseşte, ca şi în cazul celorlalte limbi romanice, sufixul modern –ist(ă).

În partea consacrată sufixelor, cititorul va avea plăcerea  de a găsi multe exemple interesante de creativitate  a limbii, care dau naştere unor jocuri de cuvinte şi  unori formaţii hazlii.

Cartea doamnei Elena Trifan constituie o contribuţie preţioasă în domeniul formării cuvintelor în limba română şi totodată, împreună cu Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente este o oglindă fidelă a schimbărilor care au avut loc şi care mai au loc în limba română după 1989. E o carte care n-ar trebui să lipsească din bibliotecile de specialitate și care va interesa și pe toți cei care sunt preocupați de limba pe care o vorbesc: româna.

Prof. Dr.dr.h.c.mult . Maria Iliescu                                                                11 mai 2010

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă constituie teza de doctorat Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001, susţinută în 2008,  la Universitatea din Craiova, referent ştiinţific Prof. Dr. dr.h.c.mult Maria Iliescu.[2]

În această lucrare ne-am propus să studiem formarea cuvintelor în presa postdecembristă numai prin procedeul derivării progresive cu prefixe şi sufixe.

Atenţia noastră s-a oprit asupra formării cuvintelor prin derivare în perioada postdecembristă. Am ales această perioadă, deoarece constituie un moment esenţial din istoria limbii române, marcată de o adevărată explozie lexicală, ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 care au dus la dispariţia cenzurii ceauşiste, la o serie de  transformări în viaţa politică, socială, economică, financiară, culturală a ţării, la ieşirea României din starea de închistare şi izolare şi de participare activă la evenimentele vieţii internaţioanale, la extinderea colaborării multilaterale cu alte state, la integrare în structurile şi organismele europene şi internaţionale, la receptivitate faţă de realizările tehnicii şi ştiinţei contemporane.

Corpusul lucrării l-a constituit Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente (DNAR) elaborat de autoarea prezentei lucrări şi de fiul ei, Adrian-Ioan Trifan. Dicţionarul a apărut în anul 2003 la Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu şi conţine peste 9000 de cuvinte-titlu din perioada 1990-2001, excerptate dintr-un număr mare de ziare menţionate la sfârşitul lucrării.

Cuvintele din acest dicţionar au fost excerptate din presă, atât datorită caracterului ei lexical, creativ, cât şi datorită complexităţii stilului publicistic în care se găsesc deopotrivă aspecte ale stilului ştiinţific, beletristic şi colocvial. În alegerea noastră a jucat un rol şi libertatea  de exprimare  a opiniilor şi de meditiazare a noutăţilor din viaţa internă şi internaţională, caracteristică pentru presă.

Lista de cuvinte din DNAR a fost completată cu materialul lucrării mele de gradul I, Neologismele în publicistică (NPA) din 1991, coordonată de Acad. Prof. Dr. Ion Coteanu, Universitatea din Bucureşti şi, prin consultarea motorului de căutare www.google.ro.

Cartea are 1144 de cuvinte-titlu, dintre care numai 9,26% sunt înregistrate de celelate dicţionare româneşti şi anume: Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a II-a (DCR2), Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a (DEX2) şi Noul dicţionar de neologisme, ediţia a IV-a (DN4).

Am inclus în corpusul analizat şi un număr foarte mic de cuvinte, care au fost, cu siguranţă, create înainte de 1990, dar care din cauza cenzurii au circulat numai pe cale orală, ca de exemplu: balconiadă, borcaniadăceauşei,  decreţei, CIist, contrainformator, cât şi termeni politici ţinuţi sub tăcere şi necunoscuţi de un număr foarte mare de vorbitori ai limbii române ca de ex.: brejnevist, codrenist, hruşciovist, jdanovist, jivkovist, manist, penelist peneţist, simist, titoist, troţkist etc.

Prima parte a lucrării se ocupă de prefixe.

Au fost analizate următoarele categorii de prefixe: superlative – super-, ultra-, hiper-, extra-, supra-, de anterioritate – ex-, pre-, de posterioritate post-, de interioritate – inter-, negative – ne-, non-, iterative – re-, privative – des– (dez-), de-, ale opoziţiei – anti-, contra-, şi de asociere: co

A doua parte a lucrării se ocupă de sufixe.

Au fost analizate următoarele categorii de sufixe: substantivale de agent: ist-, ar-, er-, tor-, el-, giu-, ac-, -, abstracte: –izare, –iadă, (-adă), –ism, –ită, adjectivale: –ant, –bil, verbale: –iza.

Distribuirea afixelor în lucrare s-a făcut în ordinea descrescătoare a productivităţii.

Studiul fiecărui afix conţine: un scurt istoric, realizat pe baza lucrărilor de vocabular existente, o listă a cuvintelor analizate însoţite de contexte, aspecte ale ortografierii derivatelor, înregistrări ale cuvintelor analizate, în alte dicţionare: DEX2, DCR2,  DN4, în studii similare şi pentru derivatele formate cu sufixe şi pe motorul de căutare www.google.ro, clasa lexico-gramaticală în care se încadrează derivatul, sensurile derivatelor, relaţiile semantice pe care acestea le dezvoltă, valorile stilistice, clasa morfologică, etimologia şi vechimea cuvintelor-bază, domeniile cărora le aparţin derivatele şi viabilitatea derivatelor în limba română în măsura în care româna actuală ne-a permis.

Dificultăţile întâmpinate în înregistrarea cuvintelor formate în limba română după 1990 s-au datorat faptului că Dicţionarul explicativ al limbii române şi Dicţionarul de neologisme nu menţionează anul apariţiei cuvintelor. In afară de aceasta nu au fost înregistrate în dicţionare toate derivatele formate cu prefixele anti– şi ne.

Pentru a umple această lacună am recurs la o comparare a cuvintelor înregistrate în DEX1, DCR1,  DN3  cu cele din DEX2, DCR2,  DN4. Din mulţimea derivatelor formate cu anti– şi ne– am excerptat un număr redus în care prefixul se ataşează la baze neologice, dintre care unele formate sau împrumutate în limba română după 1990, la numele unor persoane, personalităţi, partide politice, instituţii, localităţi implicate în evenimentele vieţii interne şi internaţionale postdecembriste.

Sensurile unor derivate au fost greu de stabilit şi par surprinzătoare, dar aceasta s-a datorat faptului că după 1990 s-a scris mult, foarte mult, uneori la întâmplare, fără a se respecta regulile de formare a cuvintelor în limba română, crearea de cuvinte noi fiind o necesitate, dar şi o modă.

Altă dificultate a fost generată  de faptul că unele contexte din DNAR au fost incomplete, mai ales, în ceea ce priveşte derivatele adjectivale.

Pentru derivatele formate cu sufixe am încercat să complinim acest neajuns cu ajutorul contextelor excerptate cu ajutorul motorului de căutare  www.google.ro.

Deşi ne-am propus o analiză stilistică, obiectivă a derivatelor, ea rămâne totuşi discutabilă, deoarece contextele nu oferă o imagine asupra întregului articol din care au fost excerptate, iar cuvântul însuşi prin natura lui este supus interpretărilor.

Pentru stabilirea sensului şi valorilor stilistice ale unor cuvinte, în afară de contextul lingvistic, am ţinut seama şi de cel extralingvistic

Uneori, din motive stilistice, pentru a evita repetarea supărătoare a unor cuvinte, am menţionat imediat după cuvântul-titlu modalităţile de obţinere a expresivităţii şi am scris cu italice chiar în context celelalte cuvinte cu valoare expresivă, mai ales depreciativă.

Sensurile şi etimologiile cuvintelor-bază au fost preluate din DEX2, iar pentru cele inexistente în DEX2 am recurs la DN4 şi DCR2.

Am considerat neologisme  cuvintele înregistrate în DN4.

În cadrul lor am făcut o departajare între cele lexicalizate înainte de 1990 şi cele recente, lexicalizate după 1990.

Încadrarea derivatelor în domenii s-a făcut numai pe baza contextelor avute la dispoziţie, iar pentru adjective s-a avut în vedere în mod deosebit cuvântul determinat. Unele cuvinte sunt greu de încadrat într-un domeniu, din cauza noţiunilor generale, abstracte pe care le exprimă.

Am avut, de asemenea, în vedere migrarea unor cuvinte dintr-un domeniu în altul şi extinderile de sens.

Clasa morfologică a derivatelor, cuvintele-bază şi domeniile au fost citate în ordine numerică descrescătoare.

În ceea ce priveşte viabilitatea derivatelor,  va decide uzul.

Deşi a beneficiat de un corpus bogat, cercetarea de faţă asupra vocabularului presei actuale, are totuşi un caracter limitat, deoarece cuvintele au fost excerptate numai dintr-o parte a presei. Un studiu complet asupra vocabularului postdecembrist s-ar putea realiza numai de către o echipă de specialişti care ar trebui să aibă în vedere toată presa scrisă de după 1990.

Lucrarea se adresează, în mod deosebit, profesorilor de limba română, elevilor, studenţilor, ziariştilor, profesorilor de istorie, politicienilor şi sperăm că va constitui un instrument de lucru pentru studierea vocabularului presei româneşti din perioada 1990-2001.

Credem însă că cea mai de seamă contribuţie a lucrării este şi va rămâne oglindirea vie a limbii române si a vorbitorilor ei într-un moment important din istoria lor, anii 1990-2001.

Aducem călduroase mulţumiri Editurii Digital Data Cluj pentru bunavointa de a publica această carte şi în acelşai timp, ne exprimăm părerile de rău pentru trecerea în nefiinţă a domnului Dan Marius Dumitraş, cercetător ştiinţific, fondatorul şi editorul Editurii Digital Data, Cluj.

Elena Trifan

CONSIDERAŢII FINALE

După 1990 limba română dovedeşte o foarte mare creativitate, ceea ce a dus la îmbogăţirea ei cu un număr foarte mare de cuvinte noi, formate prin mijloace interne şi, în mod deosebit, prin derivare şi compunere, cât şi prin mijloace externe, împrumuturi.

Derivarea rămâne un procedeu de formare a cuvintelor foarte bine reprezentat, chiar dacă este concurată de compunere, datorită numărului mare de abrevieri şi a productivităţii mari a unor elemente de compunere savantă.

În lucrarea de faţă au fost analizate 1144 de derivate, dintre care 626 formate cu prefixe şi 518 cu sufixe.

Dintre acestea sunt înregistrate în alte dicţionare: DEX2, DCR 2, DN 4 numai 106 derivate dintre care 74 sunt formate cu sufixe şi 32 cu prefixe.

Derivatele analizate au fost formate cu 106 afixe, dintre care 74 sunt sufixe şi 32

sunt prefixe.

Majoritatea derivatelor sunt monosemantice.

Sunt polisemantice numai 27 de creaţii lexicale, formate cu sufixe.

Unele creaţii lexicale dezvoltă relaţii semantice de sinonimie, omonimie, polisemie, antonimie, o dovadă a creativităţii limbii române, a multiplelor ei posibilităţi de a denumi acelaşi obiect, de a da glas nuanţelor semantice.

Din punct de vedere morfologic derivatele se încadrează, în ordine descrescătoare, în clasa substantivelor, a adjectivelor, a verbelor şi a adverbelor.

În cazul derivării cu prefixe numărul derivatelor adjectivale este mai mare decât al celor substantivale.

Cel mai mare număr de derivate substantivale este format cu sufixul –ist, cu prefixele: super-, non– etc.

Sufixe precum: –er, -el, -giu, -ac, -aş, -izare, -iadă, -ism, -ită formează numai substantive.

Cel mai mare număr de derivate adjectivale este format cu prefixele: ultra-, non-, sufixele: –ist, –ant etc.

Cel mai mare număr de derivate verbale este format cu sufixul –iza.

Din punct de vedere semantic cele mai numeroase sunt sufixele substantivale de agent, urmate de cele abstracte, de cele adjectivale şi de cele verbale.

La nivelul derivării cu prefixe sunt productive, în ordine descrescătoare, prefixele negative, ale opoziţiei, posteriorităţii, iterative, exteriorităţii, interiorităţii, asocierii.

Privite în ansamblu cele mai productive sunt sufixele substantivale de agent, urmate de cele abstracte, de prefixele negative, de sufixele adjectivale etc.

Privite individual, sunt productive sufixele: –ist (162 derivate), –izare (63), –iadă (-adă) (47), –ism (46), -tor (36), -ant (35), –bil (29), –ar (27), –iza (25),ită (14), –el (9), –giu (9), –er (6), – (5), –ac (4), prefixele: non– (91), ultra– (76), super– (75), ne– (43), hiper– (41), post– (39), supra– (37), de– (36), re– (35), anti– (28), des-(dez-) (23), contra– (22), ex– (19), pre– (19), extra– (15)„în afara”, inter– (10), co– (10), extra– „foarte” (7).

Cele mai productive afixe sunt: sufixul –ist (162 derivate), prefixele non- (91), ultra- (76), super- (75), sufixele: –izare (63), –iadă (47) etc.

Privind comparativ productivitatea afixelor înainte şi după 1990, se poate observa că toate prefixele cu excepţia lui super– manifestă diferenţe, după cum urmează: au productivitate mai scăzută prefixele: hiper-, extra-, supra-, ex-, foarte scăzută: pre-, ne-, re-, des– (dez-), de-, anti-, contra-, inter-, co-. Sunt mai productive în ordine crescătoare prefixele: ultra-, post- şi non-.

Devin foarte productive sufixele: –iadă şi –izare, iar sufixul –ar este mai productiv decât –.

Sunt productive afixe neologice de origine latină: prefixele: con-, contra-, ex-, extra-, non-, pre-, post-, super-, supra-, sufixele: –ant, –bil, de origine greacă: prefixul hiper-, sufixele: –ist, –ism, –iadă, –ită, –iza, franceză: prefixele: de-, ultra-, sufixul compus –izare, dar şi afixe vechi, de origine: latină: prefixul des– (dez-), sufixele: –tor, –ar (-er), –el, turcă: –giu, slavă: –ac, incertă: –.

Preferinţa pentru anumite afixe se explică prin cauze extralingvistice şi afective.

Din punct de vedere morfologic bazele derivatelor sunt în ordine descrescătoare substantive, adjective, verbe, adverbe, interjecţii.

Se ataşează la un număr mare de substantive următoarele afixe: sufixul –ist (157), prefixul super– (50), sufixele: –iadă (46), –ism (45), –izare (41) etc.

Sufixele –ar, –er, –el se ataşează numai la baze substantivale.

Unele sufixe se ataşează la antroponime, sigle, toponime.

De la antroponime se formează cel mai mare număr de derivate cu sufixele: –ist (40), –ism (21), –iadă 13 etc. şi de la sigle cu sufixele: –ist (46), –ism (5) etc.

Manifestă preferinţă deosebită pentru adjective prefixele: ultra– (69), non– (46), ne– (30) etc.

Prefixul co– nu se ataşează la nicio bază adjectivală, iar prefixul non– se ataşează la un număr de baze adjectivale aproape egal cu al celor substantivale.

Sufixele –tor, –ant, –bil s-au ataşat numai la baze verbale.

În cazul derivării cu sufixe, numărul bazelor verbale este mai mare decât al celor adjectivale.

Din punct de vedere etimologic, se constată că numărul bazelor împrumutate este mai mare decât al celor formate în limba română.

Cele mai numeroase sunt împrumurile latino-romanice şi, în mod deosebit, cele provenite din limba franceză, 258, dintre care 111 au dat naştere la derivate cu prefixe şi 147 la derivate cu sufixe. La aceasta se adaugă şi faptul că în etimologia  multiplă a unui număr foarte mare de baze etimonul francez este aproape nelipsit.

În ceea ce priveşte împrumuturile neromanice, o noutate o constituie productivitatea unui număr de 26 de baze, majoritatea recente, provenite din limba engleză.

Deşi bine reprezentat numărul bazelor împrumutate din engleză, este totuşi foarte mic comparativ cu al celor împrumutate din franceză.

Bazele româneşti au fost formate prin derivare, compunere, conversiune, derivare şi compunere, elipsă, contaminare.

Majoritatea bazelor sunt neologice, iar 120 de baze sunt  recente, posterioare anului 1990. În ordine descrescătoare manifestă preferinţă pentru bazele recente: –ist (43 de derivate), anti– (11), –izare (10), ne– (9), de– (9), post– (8), super– (6), –el (5), –iadă (5), non– (3) etc.     Majoritatea bazelor recente sunt termeni politici.

Există tendinţa ca afixe vechi să se ataşeze la baze noi şi invers.

Unele baze sunt anterioare anului 1990, dar au dobândit sensuri noi după 1990: ales, emanat, demarare, front, patrulater, au cunoscut restrângeri de sens: decembrist, revoluţionar sau sunt folosite cu sensul lor figurat: buldozer, caşcaval, a ciupi, a ciripi, ciolan, gargară.

Comparativ cu presa anterioară anului 1990, vocabularul presei actuale cunoaşte mutaţii foarte mari în ceea ce priveşte valoarea stilistică a derivatelor.

Dacă până în 1990 vocabularul presei abunda în superlative, după 1990 predominantă este conotaţia depreciativă, ironică sau depreciativ-ironică evidentă, mai ales, în cazul derivatelor formate cu sufixe.

Acelaşi cuvânt poate avea mai multe valori stilistice în funcţie de sensul pe care îl posedă şi de context, graniţele dintre ele fiind totuşi foarte greu de stabilit.

Valoarea stilistică se obţine printr-o diversitate de procedee, numai 2 afixe: ultra– şi –ită având puterea de a imprima o anumită notă afectivă derivatului.

Un număr foarte mic de derivate are sensuri figurate.

Se constată o diversificare foarte mare a domeniilor în care se încadrează derivatele, cele mai numeroase fiind cuvintele din domeniile politic şi social, deoarece au fost cele mai supuse transformărilor, după 1990.

Din acest punct de vedere lucrarea de faţă poate fi un auxiliar foarte bun de lucru pentru istorici şi politicieni, unii oameni politici care au activat pe scena politică a ţării după 1990, putându-se regăsi oricând în paginile ei.

Unele cuvinte au fost greu de încadrat într-un domeniu, altele aparţin mai multor domenii în funcţie de sensul pe care îl au, iar altele au migrat de la un domeniu de bază înspre alte domenii.

Derivatele formate cu sufixul –ită se înscriu în preferinţa limbii române, actuale de a folosi termeni medicali pentru a exprima atitudini, plăceri, acţiuni simţite ca maladive.

În paginile presei postdecembriste îşi fac apariţia şi termeni de argou şi din stilul colocvial, unii formaţi chiar de la baze argotice, recente.

Este prematur să spunem câte cuvinte din cele analizate vor rămâne în vocabularul activ al limbii române, deoarece numai uzul va decide.

Chiar dacă multe dintre ele sunt creaţii ad-hoc, sunt o dovadă a creativităţii foarte mari a limbii române şi au o puternică valoare afectivă şi documentară.

Peste timp, privit în ansamblul său vocabularul presei actuale, va constitui, poate, dovada cea mai sigură şi mai complexă a schimbărilor care au avut loc în societatea românească postdecembristă.

   Elena Trifan

 

APRECIERI ASUPRA CĂRŢII

 

„Lucrarea doamnei Elena Trifan oferă o imagine convingătoare asupra tendinţelor actuale în derivare, pe baza unui material bogat, analizat cu rigoare şi minuţiozitate.

Cercetarea se distinge prin claritatea şi precizia formulărilor, printr-o tratare nuanţată şi complexă. Autoarea compară, comentează, evaluează afirmaţii anterioare ale specialiştilor, foloseşte critic bibliografia, dovedindu-şi astfel soliditatea pregătirii şi maturitatea de cercetător. Lucrarea consituie o contribuţie originală, utilă, care poate sta la baza multor cercetări viitoare.”

Prof. univ. dr. Rodica Zafiu, Universitatea Bucureşti

„Există numeroase observaţii incitante, care se pot preta la comentarii. Faptul relevă pe lângă buna pregătire filologică a autoarei şi numeroasele probleme de principiu sau de detaliu cu care s-a confruntat în cazul multor derivate lexicale în discuţie, oscilând între formaţii accidentale şi cele care reflectă schimbări mai profunde în textura actuală a lexicului românesc. Remarcând numeroasele dificultăţi învinse de autoare, dificultăţi pe care un corpus amplu, adunat cu migală le-a evidenţiat, ca şi efortul considerabil de la baza lucrării, consider că a pus la îndemâna lingviştilor o cercetare necesară şi foarte utilă.”

Prof.univ.dr. Ileana Oancea, Universitatea de Vest, Timişoara

„Autoarea a profitat nu numai de o bibliografie unitară, solidă, ci şi de privilegiul de a avea drept coordonator ştiinţific o specialistă de reputaţie internaţională în domeniul romanisticii. A dobândit abilităţi cognitive pe care le-a evidenţiat în analiza celor mai productive afixe din româna recentă.  A reuşit armonizarea aptitudinilor analitice cu cele sintetice, aşa încât cartea aceasta, cât şi Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente (2003) rămân instrumente de lucru indispensabile pentru lexicul anilor 90. Privită îm ansamblu, această lucrare migăloasă şi răbdătoare relevă o dimensiune perfecţionistă, subordonată unui ideal: acela de a continua, prin rigoare şi sobrietate, tradiţia şcolii lingvistice româneşti.”

Prof.univ.dr. Emilia Parpală-Afana, Universitatea din Craiova

„Îmi face o plăcere deosebită să pot scrie câteva rânduri de apreciere  la Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente redactat de doamna Elena Trifan, care mi-a fost studentă cu mulţi ani în urmă şi de fiul d-sale Ioan Adrian Trifan.

Lucrarea care conţine peste 9000 de intrări este rodul unei munci făcute cu multă răbdare şi acribie, mărturie ca puhoiului de cuvinte şi de abrevieri noi, folosite în presă, care oglindesc schimbările politice, sociale şi economice din 1989 până azi.

Dicţionarul este extrem de util nu numai pentru toţi cei care citesc bogata presă acutală românească, dar şi pentru toţi lingviştii care se ocupă de lexicul limbii române.

Pentru aceştia din urmă lucrarea va fi un izvor de documentare indispensabil pentru orice studiu lexical, inclusiv de formare a cuvintelor din ultimul deceniu. Pe baza materialului se vor putea face şi studii privitoare la cuvintele străine pătrunse recent în limba noastră, cât şi la felul lor de adaptare la sistemul fonetic şi gramatical al limbii române.  Valoarea dicţionarului este considerabil mărită de faptul că toate cuvintele sunt citate în context şi dispun de o atestare exactă. Nu-mi rămâne decât să-i felicit pe cei doi autori şi să doresc operei lor succesul deplin meritat.”

„Cuvânt înainte”, prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu, Innsbruck, 2003



[1] Elena Trifan/Adrian Ioan Trifan – Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu, 2003

[2]Adresăm respectuoase mulţumiri Doamnei Profesor Dr.dr.h.c.mult Maria Iliescu pentru ajutorul ştiinţific şi uman, acordat în calitate de coordonator al acestei lucrări, Doamnei Prof. Univ. Dr. Ileana Oancea de la Universitatea de Vest din Timişoara, Doamnei Prof. Univ. Dr. Rodica Zafiu de la Universitatea Bucureşti, Doamnei Prof. Univ. Dr. Emilia Parpală-Afana de la Universitatea din Craiova pentru amabilitatea de a citi manuscrisul şi de a ne face sugestii şi aprecieri, Doamnelor Profesoare de la Catedra de Limba Română şi de la Catedra de Limba Franceză, de la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova pentru sugestii şi încurajări.

(759)

One thought on “Cărţi care reflectă creativitatea lexicală a limbii române în presa românească din perioada 1990-2001”

  1. Este un lucru ştiut că festivităţile, aniversările, ceremoniile, conferă momentului o anumită încărcătură emoţională colectivă. Şi Ziua Limbii Române, ca eveniment de fraternizare naţională, îşi are o latenţă emoţională foarte specială, mai ales acum, când conaţionalii noştri sunt risipiţi în toate zările lumii, nu comentăm aici tragedia exodului românesc. Ei bine, în asemenea conjunctură, riscul atitudinilor patetice, al imposturii patriotarde, al dilentatismului în abordarea limbii române ca obiect al “cunoaşterii”, este inevitabil. Avem însă anticorpi, confreria lumii ştiinţifice specializată în chestiunile legate de limba română. Mulţumim doamnei Elena Trifan pentru colaborarea domniei sale cu noi, pentru generozitatea cu care ne iniţiază în aspectele teoretice ale limbii române vii, dinamice şi în continuă schimbare. Sunt convinsă că vizitatorii noştri vor avea inspiraţia să acorde răgaz de lectură pentru astfel de expozeuri teoretice. Avem multe de învăţat despre noi înşine dacă ne manifestăm interesul pentru cercetarea lingvistică. Tărâmul acesta puţin ştiut de marele public, e fascinant, vă rog să mă credeţi!

Comments are closed.