Şcoala îşi are rolul ei determinant, indiferent de timp şi vremuri

Şcoala îşi are rolul ei determinant, indiferent de timp şi vremuri

„Pentru fiecare om, viaţa sa este o şcoală de la leagăn până la mormânt, tot ce suntem, ce facem, ce gândim, vorbim, auzim, dobândim, posedăm, nu este altceva decât o anumită scară pe care urcăm din ce în ce mai mult, spre a ajunge cât mai sus, fără însă a putea atinge vreodată suprema treaptă” (Comenius).
O ştire de astăzi mi-a atras atenţia. În legătură cu o localitate din judeţul Bistriţa, de undeva, de lângă Feldru, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bistriţa Năsăud a luat hotărârea ca o şcoală din apropiere să-şi piardă personalitatea juridică, să devină structură, adică să se desfiinţeze, iar elevii să se mute la centru. Spre surprinderea directoarei şcolii, în loc să găsească în bănci elevi, i-a găsit pe părinţii acestora, care au spus că nu sunt de acord cu desfiinţarea şcolii şi în acest sens sunt decişi să întreprindă toate formele de protest pe care le au la îndemână. Surprins plăcut am fost de faptul că primarul era alături de ei. Şi, nu ştiu de ce, gândul m-a dus la George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Olimpiu Nuşfelean, Andrei Marga, bistriţeni de vază, pentru care şcoala reprezenta şi reprezintă un „templu” al sufletului şi o prioritate existenţială, o trăsătură şi o oglindă a patriotismului autohton.
Întotdeauna mi-au fost dragi bistriţenii şi sălăjenii, vecinii noştri de judeţ, prin gesturile lor, care ar trebui să ne dea de gândit şi nouă. Îl auzeam de Ziua Culturii Naţionale pe academicianul Eugen Simion, care critica politica de comasare a şcolilor, spunând că este cea mai mare prostie să desfiinţezi şcoli, deoarece este un atentat la identitatea satului. Ce mai reprezintă satul fără învăţătorul lui, fără preotul lui, modele de urmat pentru tânăra generaţie atât de bombardată cu modele false luate de la televizor şi din alte surse dubioase?!
De sute de ani, şcoala a constituit şi constituie factorul principal de cultură şi civilizaţie pentru locuitorii satului, fiindcă dascălii lor promovează cultura şi valorile societăţii româneşti, dar şi pe cele ale comunităţii, promovează principiul valorizării fiecărui elev şi al formării lui pentru reuşita socială, iar acest lucru se poate realiza cu succes cunoscând elevul, pe părinţii lui, mediul lui social.
Şi încă ceva: şcoala, prin absolvenţii ei, ridică prestigiul satului. Îmi amintesc ce concurenţă era, şi sper că este în continuare, între satele Lucăceşti şi Dăneştii Chioarului. Dacă primul i-a dat pe chestorul Vasile Mureşan, secretarul judeţului Ioan Dragoş, medicul uman Geta Zah, medicul veterinar Zoe Zah, comisarul-şef de poliţie Corneliu Mureşan, comisarul Radu Cristian, profesorii Rozalia Bonte, Iuliana Buciuman, Claudia Chiorean, Ana Dragoş, Gelu Dragoş, Gabriela Avram, Gabriel Bonte, ing. Cornelia Spătar, ing. topograf Crina Tînc ş.a., localitatea vecină se poate lăuda cu deputatul dr. Nicolae Bud, medicul uman Livia Monica Neagotă, ing. silvic Nistor Bud, ing. agronom Ioan Chiorean, prof. dr. Ionuţ Victor Chira, învăţătoarea Maria Vieru ş.a.
Înţelegem că măsura de comasare s-a luat datorită crizei economice şi finanţării per elev (aşa, ca la animalele din grajduri…), dar tare mi-e teamă că această măsură va produce o altă criză: cea a indentităţii noastre ca popor trăitor aici de peste 2000 de ani. Şi, aşa cum se spune că „ţăranul este talpa ţării”, sau, cu cuvintele blagiene, că „veşnicia s-a născut la sat”, şi eu spun că sunt alături de bistriţeni, iar dacă vreodată s-ar pune problema închiderii şcolii din Lucăceşti, acolo unde au învăţat bunica mea, părinţii mei, fratele meu, eu, copiii mei, voi fi primul care mă voi opune din toate răsputerile.
Sper că lucrurile se vor aşeza pe alt făgaş, pe cel al normalităţii şi binelui. Doamne, ajută!

Gelu Dragoş

(19)