ASPECTE ALE SINONIMIEI ÎN VOCABULARUL PRESEI POSTDECEMBRISTE, Prof.dr. Elena Trifan

ASPECTE ALE SINONIMIEI ÎN VOCABULARUL PRESEI POSTDECEMBRISTE

 

                                                                                              Prof.dr. Elena Trifan

Studierea sinonimelor şi a sinonimiei este foarte veche.

În limba română de studierea sinonimelor s-au ocupat Onufrie Vinţeler, Ivan Evseev, Marin Bucă, Gheorghe Bulgăr, Theodor Hristea, Ion Coteanu, Angela Bidu Vrănceanu, Narcisa Forăscu (vezi studiile indicate în bibliografie).

În cele ce urmează pe baza materialului cuprins în Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente de Elena Trifan şi Adrian Ioan Trifan, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu-Prahova, 2003 vom încerca o analiză a relaţiei de sinonimie în vocabularul presei postdecembriste.

În ceea ce priveşte definiţia sinonimiei am adoptat punctul de vedere existent în lucrarea Limba română contemporană. Vocabularul (1985:85) „Sinonimia este un tip de relaţie semantică ce se stabileşte între cuvinte care au semnificaţii atât de apropiate, încât le considerăm identice.”

În stabilirea relaţiei de sinonimie am avut în vedere: clasa morfologică în care se încadrează cuvintele aflate în relaţie de sinonimie, sursa acestora, identitatea totală sau parţială de sens, posibilitatea de substituţie în unul sau mai multe contexte, varianta stilistico-funcţională în care apar, frecvenţa în vorbire.

I. Cuvintele aflate în relaţie de sinonimie sunt substantive.

 

I .1 S-au format în limba română prin derivare cu sufixe

 

bozgorime şi maghiarime

Cele două cuvinte sunt formate în limba română, prin ataşarea aceluiaşi sufix colectiv –ime la substantive comune aflate la rândul lor în relaţie de sinonimie parţială: bozgorime <bozgor neînregistrat  în DEX şi maghiarime provenit din cuvântul de origine maghiară magyar.  Deşi au acelaşi sens „Totalitatea maghiarilor”, se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece se deosebesc din punct de vedere stilistic şi al frecvenţei.

Bozgorime are o conotaţie negativă dată de cuvântul de bază bozgor şi de contextul în care este folosit care conţine o informaţie negativă „Trebuie să fim conştienţi de faptul că ne aşteaptă încercări dificile, pentru că, în curând, bozgorimea va căuta să profite de faptul că Ungaria va intra în NATO şi România nu […].” RM, VIII, 371/1997, p.17

Maghiarime este folosit în context cu valoare neutră „Noi, conducătorii maghiarimii, tot timpul am îndemnat pe maghiarimea noastră să nu răspundă la provocări […].” Z.-Z., I, 5/1995, p.3

Cuvântul maghiarime  este folosit mai frecvent în presa postdecembristă decât bozgorime care apare accidental.

 

caşcavalistcaşcavalierciolănist

Cuvintele din această serie s-au format prin derivare sinonimică de la substantive comune, folosite cu sensul lor figurat.

Caşcavalist şi caşcavalier au aceeaşi bază, substantivul caşcaval, de origine turcă, la care s-au adăugat sufixe diferite: –ist în cazul lui caşcavalist şi –ier în cazul lui caşcavalier. Caşcaval este folosit aici cu sensul său figurat „Profit obţinut pe căi necinstite” neînregistrat în DEX, dar care apare frecvent în vorbirea orală.

Ciolănist s-a format prin ataşarea sufixului –ist la substantivul de origine slavă ciolan care face parte din expresii înregistrate în DEX precum: A da (cuiva) un ciolan de ros „A da cuiva posibilitatea de a obţine avantaje sau profituri materiale” şi A umbla după ciolan „ A umbla după profituri materiale”.

Cele trei cuvinte: caşcavalist, caşcavalier şi ciolănist se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece sunt echivalente din punct de vedere semantic denumind „Persoana care aspiră la obţinerea de profituri materiale prin intermediul unor funcţii politice”, sunt termeni ocazionali, au nuanţă depreciativă dată de cuvântul de bază şi sunt substituibili în contexte: „Caşcavaliştii/caşcavalierii/ciolăniştii şi-au realizat visul” etc.

„Adepţii schimbării în societatea românească trebuie să admită că au în aceşti caşcavalieri ministeriali şi alţii de aceeaşi teapă una din cele mai rezistente şi mai perfide stavile în calea împlinirii năzuinţei lor.” Rl., 1283/1994, p.3; „Această masă impersonală de caşcavalişti ministeriali, […] sunt în strategia pe termen lung a puterii […].” Rl., 1283/1994, p.3; „Ca să ştie toţi nostalgicii – pesimişti, peremişti, ciolănişti sau cum s-or mai fi numind – cu cine votează.” Tin.l., IV, 627/1992, p.3.

CD-ist – cheist – convenţionalist

Relaţia de sinonimie se stabileşte între cuvinte din domeniul politic formate prin ataşarea sufixului –ist la baze diferite.

CD-ist provine din CD, sigla formaţiunii politice Convenţia Democratică, cheist din substantivul de origine latină cheie, simbolul electoral al formaţiunii politice respective şi în mod nejustificat convenţionalist din adjectivul de origine franceză şi latină convenţional.

Toate cuvintele seriei au acelaşi sens „Membru, simpatizant al Convenţiei Democratice”, dar se deosebesc din punct de vedere al frecvenţei, CD-ist este mai frecvent decât celelalte două care apar ocazional, cât şi din punct de vedere stilistic.

CD-ist poate fi folosit neutru, apreciativ sau negativ în funcţie de intenţia vorbitorului „Aşa au fost aleşi cinci CD-işti şi doi-alţii” Azi, III, 518/192, p.2, iar ceilalţi doi termeni sunt folosiţi numai depreciativ: „Noi nu l-am întrebat nimic pe zelosul cheist dintre morminte.” V., I, 14/1992, p.3, „[…] Titulescu, din mormântul lui a văzut mai bine decât   convenţionaliştii  sensul documentelor […].” V., I, 60/1992, p.3. Cheist are la bază o metonimie prin care un cuvânt este substituit cu simbolul lui.

ceauşei şi decreţei

Cele două cuvinte s-au format prin ataşarea sufixului diminutival –el la cuvinte de bază diferite, în cazul lui  ceauşel la forma trunchiată a substantivului propriu Ceauş[escu] şi în cazul lui decreţel la  substantivul comun neologic de origine  franceză decret. Nu există nici un context care să ateste folosirea acestor cuvinte la singular. Din cauza numărului mare al copiilor denumiţi de ele, au fost folosite numai la plural, dobândind astfel şi un sens colectiv.

Între cele două cuvinte se stabileşte o relaţie de sinonimie totală, deoarece au acelaşi sens „Copii născuţi ca urmare a legii de interzicere a întreruperii cursului sarcinii din 1966”, înainte de 1990 au circulat numai pe cale orală, iar după 1990, au apărut şi în scris, au nuanţă afectivă glumeaţă, se folosesc numai la plural şi sunt substituibile în orice context: „Ceauşeii şi cânepa asiatică” Phx., I, 43/1990, p. 4, pentru decreţei nu posedăm un context, dar apariţia lui în scris este posibilă, odată cu dispariţia cenzurii ceauşiste.

 

mineriadămironiadăseptembriadă

Cuvintele din această serie sunt substantive abstracte formate prin derivare cu ajutorul sufixului substantival de origine greacă –iadă, care până în 1990 era foarte puţin productiv, contribuind la formarea unor cuvinte care denumesc o epopee: Mihaida, Ţiganiada sau o competiţie sportivă: universiadă, balcaniadă, daciadă.

După 1990 a devenit foarte productiv, în Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente fiind înregistrate 45 de creaţii lexicale formate cu acest sufix.

Aceasta se explică prin preferinţa limbii române pentru denumiri abstracte după 1990 şi prin avalanşa de acţiuni de mare amploare de cele mai multe ori neagreate, care s-au succedat în viaţa poporului român.

În cazul celor trei substantive analizate de noi sufixul s-a ataşat la baze diferite: substantivul de origine franceză miner pentru mineriadă, substantivul de origine neogreacă septembrie pentru septembriadă şi antroponimul Miron pentru mironiadă.

Cele trei cuvinte sunt identice din punct de vedere semantic prin faptul că denumesc o  „Acţiune revendicativă, cu substrat politic, întreprinsă repetat de mineri în Capitală” şi se deosebesc prin faptul că mironiadă conţine informaţia semantică în plus „condusă de Miron Cosma”, septembriadă este mai restrâns ca sens, denumind numai  acţiunea de acest fel din septembrie 1991, iar mineriadă este termenul generic pentru toate acţiunile de acest fel care au avut loc repetat după 1990: „Pentru o punguliţă de drog ţărăniştii pot înfrunta Mineriada.” Phx., I, 43/1990, p. 4; „Dificultăţile economice […] scoase în evidenţă de ultima <mironiadă>.” Rl., 2694/1999, p.2; „[…] vă reţin atenţia, domnule Mihai Popa Ulpiu-Cherecheanu, şi dumneavoastră, domnule Virgil Măgureanu, care ştiţi destul despre septembriadă […].” Azi, III, 495/1992, p.1

Toate au nuanţă depreciativă dată de sufix sau de conotaţiile negative care au fost atribuite cuvintelor bază de către vorbitori, mineriadă este mai frecvent folosit, reuşind să se impună în vorbirea comună, spre deosebire de celelalte două sinonime care au rămas la stadiul de efemeride. De asemenea, mineriadă este singurul dintre cel trei sinonime care dezvoltă extinderi de sens pentru care vom reproduce contextele citate de Adriana  Stoichiţoiu Ichim ( 2001:27): „Liderul sindicatului <Cargo> din Tarom anunţă o <mineriadă> aeriană” (A., 10-01.1998, p.1); „<Mineriada> părinţilor copiilor infectaţi cu HIV” (C., 18.07.1995, p.3); „<Mineriada> financiară” (Rl., 13-11.1990, p.1); „Ex-prefectul de Bistriţa nu cedează şi pregăteşte o <mineriadă> liberală.” (A., 21.06, 1999, p.2).

Mineriadă şi mironiadă îl pot substitui pe septembriadă, dar acesta  din cauza sensului restrâns pe care îl are nu poate substitui în orice context cuvintele mineriadă şi mironiadă. Prin urmare se află în relaţie de sinonimie parţială.

mitingardmitingist

Cele două sinonime s-au format de la acelaşi cuvânt de bază, substantivul de origine engl., fr. miting prin ataşarea de sufixe diferite: –ard şi –ist.

Cele două cuvinte au sensul comun „Participant la un miting”, au valoare depreciativă, sunt termeni ocazionali, pot fi substituiţi în contexte cu nuanţă depreciativă, dar mitingard este mai puţin frecvent decât mitingist, ceea ce ne îndreptăţeşte să le considerăm sinonime parţiale.

„Organizatorilor nu li s-a dat autorizaţie de la primărie pe motiv că <mitingarzii> nu sunt…educaţi.” Tin.l., V, 872/1993, p.3; „[…] din spaţiul activ al Revoluţiei, semănat cu jertfe, blocul acestor mitingişti a făcut o bătătură, un ţarc fără strungă, înghesuindu-se să sugă din ţâţele democraţiei.”: „Ieri, în Piaţa Revoluţiei foarte mulţi poliţişti stăteau cu ochii pe mitingişti.” Azi, III, 515/1992, p.3

 

moţionarmoţionist

Deoarece în dicţionarele limbilor străine consultate de noi, nu am găsit termeni corespunzători pentru cuvintele moţionar şi moţionist le-am considerat creaţii româneşti formate de la substantivul moţiune cu sufixele: -ar (moţionar) şi -ist (moţionist). Ele sunt sinonime totale, deoarece au acelaşi sens „Persoană care iniţiază şi susţine o moţiune”, au valoare denotativă şi se pot  substitui în orice context. Pentru moţionist posedăm mai multe contexte decât pentru moţionar, fiind totuşi greu de spus care este frecvenţa lor în limba română, de vreme ce nu am studiat toate contextele în care au fost folosite: „[…] un motiv de suferinţă al moţionarilor fiind, în cap de listă, nesoluţionarea acestei atât de <dureroase> probleme.” RM., IV, 153/1993, p.5; „[…] urmată de dezbateri şi un original turnir de întrebări (puse de moţioniştii din cele trei grupări).” Azi, II, 537/1992, p.2; „Înfrângerea suferită de moţionişti ca şi trădările […] vor trebui analizate de urgenţă […].” Ţ., 219/1994, p.2.

metrorexistmetrod

Cele două cuvinte prezintă un caz aparte de derivare sinonimică.

Metrorexist s-a format prin ataşarea sufixului –ist la substantivul METROREX, numele regiei, compus din metrou şi cuvântul latinesc rex, iar metrod prin ataşarea sufixului –od la substantivul comun metrou. Dacă sufixul –ist este foarte productiv după 1990, –od dă naştere la o singură creaţie lexicală, metrod.   

Ambele au acelaşi sens „Lucrător la metrou”, sunt creaţii livreşti, greu de crezut că se vor impune în vorbirea comună, unde sunt concurate de sintagma lucrător la metrou Sunt folosite în contexte cu valoare depreciativă „Ce-o fi una, ce-o fi alta, liderul sindical al metrozilor s-a ales cu o salvă de editoriale […].” AC., VI, 6/1996, p.3;  „Nemulţumiţii de la Metrorex generează prin solicitări de sporuri următoarea ecuaţie: un metrorexist mediu = 5,17 croitori şi cizmari medii […].” R., VII, 12/1996, p.1. Cu toate acestea se află în relaţie de sinonimie parţială, din cauza frecvenţei diferite şi a posibilităţilor de substituţie. Dacă metrorexist este posibil să se impună în limbajul specializat al lucrătorilor de la Regia Autonomă Metrorex, metrod rămâne o simplă efemeridă.

Dacă în primul context substituţia lui metrod cu metrorexist este posibilă, în cel de-al doilea context substituţia lui metrorexist cu metrod este mai greu de realizat, deoarece distruge efectul sonor obţinut prin folosirea în acelaşi context a celor două cuvinte cu un radical comun: Metrorex şi metrorexist. E drept că pot fi substituite în alte contexte: Metrorexiştii/metrozii au făcut grevă; Ce mai vor şi metrorexiştii/metrozii ăştia?

 

pedeserişti (PDSR-işti, P.D.S.R.-işti) – pedeserei

Substantivele din această pereche sinonimică s-au format prin derivare de la acelaşi cuvânt de bază PDSR, creat prin abreviere din iniţialele Partidului Democraţiei Sociale din România la care s-au adăugat în mod mai puţin obişnuit în sinonimia românească sufixele: –ist şi –el, ultimul folosit la plural ca şi în cazul cuvintelor decreţei, ceuaşei, pedei.

Formarea de cuvinte noi prin derivare de la baze create prin abreviere a devenit un procedeu destul de frecvent în limba română după 1990.   

Cuvintele din această pereche sinonimică aparţin domeniului politic, sunt echivalente din punct de vedere semantic, denumind „Membrii/simpatizanţii PDSR”, dar se deosebesc din punct de vedere stilistic.

Primul are valoare denotativă sau conotativă depreciativă în funcţie de intenţia vorbitorului, iar al doilea numai valoare depreciativă dată de asocierea sufixului diminutival –el cu numele unei formaţiuni politice.

P.D.S.R.-işti, mândria ţării.” E.m., VI, 15/1994, p.4; „Binevoitor cu pedeseriştii e cel mai puţin ţărănist dintre ţărănişti.” Ad., 2444/1998, p. 4; „Pentru a arăta capacitatea managerială a proaspătului PDSR-ist, trebuie menţionat faptul că pe lista de privatizare […] apare cifra 0.” Rl., 1691/1995, p. 2; „<Paştele mamelor voastre de pedeserei>” AC., VI, 6/1996, p.6; „Asta s-a întâmplat pe vremea pedesereilor.” AC., VIII, 11/1998, p.6; „Miloşevici are simpatizanţi printre pedeserei.” R.l., 3043/2000, p.3

Pedeserist este folosit atât la singular, cât şi la plural, iar pedeserei numai la plural.

Cei doi termeni pot fi substituiţi în contexte numai dacă pedeserişti este folosit la plural şi cu valoarea sa depreciativă. Membrii PDSR nu se vor denumi niciodată pe ei înşişi pedeserei, decât în glumă, iar într-un document scris elaborat de membrii PDSR este exclusă total folosirea cuvântului pedeserei.

Folosirea la plural a cuvântului pedeserei îi atribuie şi o nuanţă colectivă.

pedişti (PD-işti)pedei

Cele două cuvinte comportă o discuţie asemănătoare cu cea de la pedeserişti şi pedeserei. Sunt formate prin acelaşi procedeu, ataşarea sufixelor –ist şi –el la numele prescurtat al unei formaţiuni politice: Partidul Democrat, aparţin domeniului politic, se suprapun exact ca sens, denumind „Membrii, simpatizanţii Partidului Democrat” şi se deosebesc prin valoare afectivă, primul putând fi folosit atât cu valoare neutră, cât şi depreciativă, iar al doilea numai cu valoare depreciativă: „Dl Gavra s-a lăudat miercuri că va prezenta presei <Raportul Honcescu>, care îi incriminează pe PD-işti” Rl., 2461/1998, p.10; „[…] cei mai frământaţi moralmente sunt totuşi pediştii.” J.n., VI, 1413/1998, p.3; „Victor Ciorbea şi Remus Opriş afirmă că PeDeii n-au avut nici o influenţă în această decizie.” I.Ph., 843/1977, p.2; „Cât despre pedeii lui Petre Roman, pentru prima oară […] au trecut la faulturi grosolane.” Rl., supl. Al, IV, 205/2000, p.1

Sunt substituibili în contexte numai atunci când cuvântul pedişti este folosit la plural şi cu valoare depreciativă.

Prin folosirea sa la plural cuvântul pedei dobândeşte şi o nuanţă colectivă.

zvonac-zvoner

Cele două cuvinte s-au format de la o bază comună, substantivul de origine slavă zvon la care s-au ataşat sufixele: –ac pentru zvonac şi –er pentru zvoner şi sunt în relaţie de sinonimie totală, deoarece au acelaşi sens „Persoana care lansează zvonuri”, sunt folosite în stilul colocvial , au valoare depreciativă şi pot fi substituite unul cu altul în orice context.

„Din păcate, tactica manipulării prin intermediul zvonacului a prins şi de astă dată.” Rl., 1184/1994, p.4; „Zvonerul şi răspândacul” Z-Z., 12/1990, p.4

I.2. Un cuvânt format în limba română după 1990 şi un calc lingvistic

 

clorofilişti-verzi

Ambele cuvinte aparţin domeniului politic şi au acelaşi sens „Membru al Partidului Ecologiştilor”. Sunt folosite cu sens figurat şi sunt substituibile în contexte: „[…] se pare că în lupta de culise s-au înscris şi <verzii> (clorofiliştii) […]. Rl., VI, 21/1995, p.2

Cuvântul verzii este un calc lingvistic după italiană sau germană şi are ca trăsătură semantică definitorie culoarea verde a naturii. Prin  asemănare cu el în limba română s-a format cuvântul clorofiliştii de la substantivul de origine franceză clorofilă „Pigment care se găseşte în părţile verzi ale plantelor şi care joacă un rol fundamental în fotosinteză” la care s-a adăugat sufixul –ist.

Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, din cauza frecvenţei. Verzii este mult mai frecvent în vorbire decât clorofiliştii pentru care nu credem că există mai mult de o atestare.

Autorul articolului însuşi ştiind că este un cuvânt rar, metaforic pentru a fi înţeles de cititori  l-a scris în paranteză după sinonimul său verzii: „Se pare că în lupta de culise s-au înscris şi verzii (clorofiliştii) […].” Rl., VI, 21/1995, p.2

 

I.3. Un cuvânt anterior anului 1990 şi unul creat după 1990 prin derivare cu sufixe

 

golaniadă – universiadă

Cuvântul universiadă format de la substantivul Universi[tate] cu sufixul –iadă a existat în limba română înainte de 1990 cu sensul „Competiţie sportivă internaţională complexă la care participă tineretul din universităţi.” După 1990 el a dobândit sensul nou „Miting anticomunist organizat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în primăvara anului 1990.” Participanţii la acest miting au fost denumiţi de preşedintele Iliescu golani. De la substantivul golan cu sensul nou, dobândit după 1990 prin ataşarea sufixului –iadă s-a format cuvântul golaniadă care are acelaşi sens ca şi universiadă. Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece deşi sunt identice din punct de vedere semantic, sunt termeni ocazionali şi pot fi substituiţi în contexte, au valoare afectivă diferită. Sensul depreciativ al lui golaniadă este mult mai puternic decât al lui universiadă din cauza valorii negative a cuvântului de bază golan definit în DEX drept „Om fără ocupaţie, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util: derbedeu.”

[…] a realizat reportajul  celui mai lung miting din lume: GOLANIADA.” Z-Z., 10/1990, p. 4; „Prima universiadă anticomunistă din lume.” Z-Z., I, 11/1990, p. 8

 

maidanezi – bardoţi

Pentru denumirea câinilor vagabonzi în limba română există mai multe cuvinte cu o conotaţie glumeaţă: maidanezi, bardoţi, maidanezii lui Lis.

Cuvântul maidanez este mai vechi în limba română şi s-a format de la substantivul maidan cu sufixul –ez folosit, de obicei, pentru denumirea originii: englez, francez, milanez etc.

Înaintea lui, probabil, când era la modă limba rusă, s-a folosit cuvântul maidanov.

Bardoţi a apărut în limba română în urma vizitei întreprinse în ţara noastră de către actriţa franceză Brigitte Bardot pentru a ocroti câinii vagabonzi. El este o creaţie lexicală rară, de la un substantiv propriu străin Brigitte Bardot cu sufixul –ot.

Între cuvintele maidanezi şi bardoţi din această serie se stabileşte o relaţie de sinonimie parţială. Bardoţi are în plus trăsătura semantică  „ocrotiţi de actriţa franceză Brigitte Bardot”, este folosit numai la plural şi este o creaţie ocazională în timp ce maidanez este folosit în stilul colocvial, bucurându-se de o frecvenţă mai mare.

„Nu ştiu cât îi interesează pe cei mai buni prieteni ai omului care se adună în haite pe străzile noastre, dar ei… nu mai sunt maidanezi. Sunt <bardoţi>.” Rl., 3330/2001, p, 7

miner – lămpăşist

Miner este anterior anului 1990 şi provine din francezul mineur.

Lămpăşist este un cuvânt recent, format prin derivare de la substantivul lămpaş neînregistrat în Dex şi sufixul –ist.

Cele două cuvinte au acelaşi sens „Persoană care lucrează în mină”, dar se deosebesc din punct de vedere stilistic şi al frecvenţei.

Miner este o creaţie lexicală denominativă, folosită în limba română cu valoare neutră, iar în presa de după 1990 cu valoare depreciativă din cauza acţiunilor negative în care au fost implicaţi minerii, în timp ce lămpăşist are la bază o metonimie care denumeşte întregul printr-un instrument şi are numai valoare depreciativă, din această cauză substituţia lor fiind posibilă numai atunci când  miner are valoare peiorativă. Miner face deja parte din limba comună, iar lămpăşist este o creaţie ocazională, folosită, probabil, numai de autorul ei care a simţit nevoia de diversitate lingvistică şi de originalitate: „Mai mulţi cititori mă întreabă de ce, sosit la Bucureşti, hăitaşul Miron Cosma, lămpăşistul pe care şi l-ar fi dorit şi Gheorghe Doja pe tron, nu l-a căutat imediat pe un domn pe nume Virgil Măgureanu.” E.e., II, 6/1991, p.3

Prin urmare se află în relaţie de sinonimie parţială.

 

grevistgrevac

Cuvântul grevist este un neologism de origine franceză, un fel de termen tabu înainte de 1990.

Grevac este un termen recent format din substantivul grevă cu sufixul –ac, care după 1990 a dat naştere unui număr destul de mare de cuvinte cu valoare depreciativă: aplaudac, mccainiac, răspândac, schimbac, zvonac.

Ambele cuvinte au acelaşi sens „Participant la grevă”, dar se deosebesc prin valoarea stilistică, prin frecvenţă şi prin puterea de a rămâne în limba română.

Grevist face parte din limba comună, are o conotaţie de bază neutră, nefiind exclusă posibilitatea folosirii lui depreciative sau ironice în anumite contexte. Grevac este o creaţie efemeră şi are numai valoare depreciativă dată de asocierea unui neologism cu un sufix vechi.

Ele pot fi substituite în contexte numai dacă şi substantivul grevă este folosit cu valoare depreciativă.

 

pomanagiusponsoragiu

Cele două cuvinte sunt formate cu acelaşi sufix –giu de la baze diferite: pomanagiu de la cuvântul vechi, de origine slavă pomană, iar sponsoragiu de la cuvântul recent, de origine engleză sponsor.

Sunt folosite în acelaşi context şi au o conotaţie negativă, dată de sufix: „Acuma nu se mai spune pomanagiu, ci sponsoragiu.” R.M., III, 107/1992, p.2

Deşi în context par a fi perfect sinonime, ele se deosebesc totuşi ca sens, sponsoragiu fiind persoana care cere o sponsorizare, ci nu orice fel de pomană.

Pomanagiu face parte din vorbirea comună, fiind cunoscut de către toţi vorbitorii limbii române, iar sponsoragiu este o creaţie ocazională, fără nici o şansă de a supravieţui în limba română.

 

prostituatăkaforistătraseistă

Prostituată este un neologism de origine franceză anterior anului 1990.

Kaforistă şi traseistă au apărut după 1990 prin derivare cu sufixul –ist de la baze diferite: kaforistă < KFOR, abreviere din K[OSOVO] FOR[CE] „Forţa multinaţională de pace din Kosovo”, iar traseistă din cuvântul de origine franceză traseu.

Cele trei cuvinte se află într-o relaţie de sinonimie parţială. Semantic se suprapun numai pentru sensul „Femeie care întreţine relaţii sexuale cu cineva pentru a-şi câştiga existenţa”,  Kaforistă conţine o informaţie semantică în plus referitoare la persoanele de sex masculin cu care se întreţine relaţia sexuală „Membrii KAFOR” , iar traseistă conţine în plus informaţia „care îşi racolează clienţii stând pe marginea şoselelor.”

Prostituată face parte din limba comună, traseistă a apărut în argou de unde s-a extins în stilul publicistic şi în cel colocvial, iar kaforistă este foarte puţin cunoscut, putând fi chiar o simplă creaţie ocazională de-a ziaristului, după cum ne lasă să credem şi faptul că este pus în paranteze:

„Grosul trecerilor ilegale în Serbia este reprezentat de duduile plecate <la treabă>, de <kaforiste>.” Rl., 24.03.2000, p. 26

„În atenţia poliţiştilor se află şi traseistele de pe şoseaua de centură a Ploieştiului.” Ag., 25/1998, p.2

Atât cuvântul prostituată, cât şi sinonimele sale: kaforistă şi traseistă au o conotaţie depreciativă dată de ocupaţia persoanelor respective.

ziarist-pixar-presar

Ziarist este un neologism anterior anului 1990, explicat în DEX ca fiind un derivat din cuv. ziar, după modelul cuv. it. diarista. Cuvântul bază ziar este la rândul lui un derivat format de la substantivul zi cu suf. –ar după modelul it. diario. Cuvântul ziarist este înregistrat în DEX cu două sensuri:

1)      „persoană care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste sau care colaborează (permanent) la ele; gazetar, jurnalist.”

2)      „persoană care vinde sau distribuie ziare.”

Cele trei cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece între ele se află diferenţe semantice, stilistice şi de frecvenţă. Din punct de vedere semantic se suprapun numai pentru sensul 1 al cuvântului ziarist.

Ziarist face parte din limba comună şi este folosit de obicei cu valoare neutră şi, mai rar, depreciativ în funcţie de intenţia vorbitorului.

Presar are în context valoare depreciativă, iar pixar este o creaţie rară, metonimică, folosită cu valoare neutră.

„Iar noi, pixarii, ziariştii de zi şi de noapte, care la urma urmei, am putea beneficia de dreptul la grevă.” Ţ., 156/1993, p. 1; „În prezentul care ne macină să revenim la presa independentă a unor <presari>; ştiu ce înseamnă cuvântul în argoul de pârnaie, dar îl folosesc pentru acei oameni din <presă> care ar trebui să fie îndrumaţi cu gingăşie gardienească, spre <başcă>.” RM., III, 107/1992, p. 4

I.4. Sinonimia se manifestă între termeni argotici.

Din mulţimea cuvintelor care au apărut în argou după 1990, am selectat câteva serii sinonimice referitoare la lucrătorii Ministerului de Interne, la bani şi la apariţia unei ocupaţii noi, schimbarea ilegală de valută.

parai-verzişori-verdeaţă

În argou, banii au constituit totdeauna o sursă bogată a sinonimiei. Ei poartă denumiri dintre cele mai surprinzătoare şi mai originale: biştari, love, lovele, mardei, mangoţi. După 1990, pătrunderea masivă a dolarului pe piaţa românească a avut urmări şi în argou unde pentru denumirea lui s-au folosit cuvinte vechi, precum: verdeaţă, format în limba română de la verde + suf. –eaţă. Sau au fost creaţi termeni noi precum: verzişori, un derivat de la adjectivul verde şi suf. –işor, parai, probabil, o contaminare între para[le] şi [dolar]i.

Cele trei cuvinte au acelaşi sens, se folosesc în acelaşi registru lingvistic, argoul, de unde au pătruns în stilul colocvial şi, ca orice termen de argou, vor fi destul de repede înlocuite cu altele. Între ele există totuşi o uşoară diferenţă stilistică şi de frecvenţă. Verdeaţă are sens figurat, iar parai este mai frecvent în uz decât verzişori şi verdeaţă ceea ce ne îndreptăţeşte să le considerăm sinonime parţiale.

Se pare că norocul i-a surâs: turişti berechet, verzişori la îndemână.” Ad., 2385/1998, p. 8;

„Se înţelege, nu gratis, ci în funcţie de paraii foşnitori.” R., VII, 3/1996, p. 4. Pentru verdeaţă vom încerca să reconstituim un context pe care l-am găsit cu certitudine într-un jurnal, după 1990, dar nu l-am consemnat la timpul respectiv „Îmi cumpăr verdeaţă şi p-ormă mă duc şi eu la turci.”

 

schimbac-schimbaş, valutar şi valutist

În modul de formare al cuvintelor din această serie se constată o adevărată simetrie în ceea ce priveşte baza şi o mare varietate a sufixelor. Primele două cuvinte schimbac şi schimbaş au ca bază comună verbul de origine latină, din fondul mai vechi al limbii  a schimba la care s-au adăugat sufixul –ac pentru a schimba şi – pentru schimbaş, iar următoarele două valutar şi valutist au ca bază substantivul neologic de origine italiană valută la care s-au adăugat sufixele: –ar şi –ist.

Schimbaş este înregistrat în DEX cu un sens denotativ ieşit din uz „Soldat care face parte din trupele cu schimbul”, dar care este greu de crezut că a fost cunoscut de autorul cuvântului schimbaş cu sensul actual.

Cuvintele din această serie se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece sunt identice ca sens, denumind „Persoana care schimbă valută în mod ilegal”, au fost folosite la început numai în argou de unde au trecut în stilul colocvial, au valoare depreciativă dată de acţiunea săvârşită de persoana denumită de cuvintele respective, pot fi substituite în orice context şi vor avea, probabil, o existenţă efemeră în limba română, ca orice termen de argou.

Schimbacii de valută şi schimbarea de mentalitate.” Ag., VIII, 364/1997, p.1; „În sfârşit, Poliţia din Ploieşti a reuşit să pună mâna pe doi schimbaşi.” Pl., IV, 120/1994; „Dar ei, fiind şi valutari au înghiţit uşor hapul.” R., VI, 44/1995, p.1; „Poliţia i-a fugărit uşor pa valutişti.” Rl., 2248/1997, p.24

Privitor la derivarea sinonimică se observă o foarte mare diversitate în ceea ce priveşte asocierea dintre o anumită bază şi sufix şi concurenţa dintre anumite sufixe.

Acelaşi sufix se ataşează la baze diferite:

ime:    bozgor (bozgorime) – maghiar (maghiarime)

ist:      caşcaval (caşcavalist) – ciolan (ciolănist)

CD (CD-ist) – cheie (cheist) – convenţional (convenţionalist)

KFOR (kaforistă) – traseu (traseistă)

el (pl. ei):       Ceauş[escu] (ceauşei) – decret (decreţei)

-iadă:   miner (mineriadă) – Miron (mironiadă) – septembrie

(septembriadă)

golan (golaniadă) – Universitate (universiadă)

-giu:     pomană (pomanagiu) – sponsor (sponsoragiu)

Sufixe diferite se ataşează la aceeaşi bază:

ist – er:          caşcaval (caşcavalist – caşcavalier)

ardist:        miting (mitingard – mitingist)

– arist:          moţiune (moţionar –moţionist, valutar – valutist)

istel:           PDSR (pedeserişti – pedeserei); PD (pedişti – pedei)

– acer:          zvon (zvonac- zvoner)

– ac:          schimba (schimbac – schimbaş)

Sufixe diferite se ataşează la baze diferite:

erist:           mină (miner) – lămpaş (lămpăşist)

ezot:            maidan (maidanez) – Bardot (bardoţi)

Sufixe diferite se ataşează la baze parţial diferite:

istod:          Metrorex (metrorexist) – metrou (metrod)

Concurenţa se stabileşte între sufixe care au fost productive şi înainte de 1990: –ist, –ime, –ar şi sufixe care înainte de 1990 au fost mai puţin productive: –el (-ei), –iadă, –giu, –ard, –ez, –ac şi chiar rare: –od, –ot.

Sufixele –ez şi –el apar cu valori schimbate: –ez nu mai creează derivate care denumesc locuitorii altor popoare, ci dă naştere la o creaţie glumeaţă (maidanez), iar –el, folosit la plural, este asociat şi cu sigle ale unor partide politice (PD, PDSR), având o puternică valoare depreciativă.

Din punct de vedere morfologic o singură bază este verbală, una adjectivală şi restul sunt substantive:

  • comune primare: bozgor, caşcaval, cheie, golan, maidan, metrou, miner, miting, moţiune, sponsor, valută, zvon
  • comune derivate: golan, lămpaş
  • proprii: nume de persoană: Bardot, Ceauşescu, Miron
  • nume de instituţii: Universitate
  • compuse recente: CD, PD, PDSR, Metrorex

Etimologic majoritatea bazelor sunt de origine latino-romanică: latină (cheie, a schimba), franceză (decret, grevă, metrou, miner, moţiune), italiană (valută), franceză-latină (convenţional, Universitate), franceză-engleză (miting), urmate de cele de origini diverse: turcă (caşcaval), slavă (ciolan), greacă (septembrie), maghiară (maghiar), engleză (sponsor), două sunt formate în limba română: golan şi lămpaş, iar unul cu etimologie necunoscută, nefiind înregistrat în DEX.

Cele mai multe derivate sinonimice au valoare depreciativă dată de sufix, de bază, fie şi de bază şi de sufix, de asocierea dintre o bază neologică şi un sufix vechi sau invers, fie de intenţia vorbitorului sau de meseria practicată de anumite persoane.

Cuvintele schimbaş şi universiadă după 1990 au dobândit numai sensuri noi.

I.5. Sursa sinonimiei o constituie împrumuturile din alte limbi.

a) Toţi termenii seriei sunt împrumutaţi

 

Elţîngate – Kremlingate – Rusiagate

După 1990, în vocabularul internaţional au apărut o serie de cuvinte precum Angolagate, Bagdadgate, Bibigate, Bruneigate, Elţîngate, Irangate, Kremlingate, Minerva-gate, Monicagate, Otopeni Gate, formate dintr-un substantiv propriu şi un nou element de compunere –gate, desprins din „afacerea Watergate” în care a fost implicat preşedintele american Richard Nixon. Cuvintele mai sus amintite denumesc o afacere ilegală în care sunt implicaţi un preşedinte de stat, persoane din stafful prezidenţial sau o firmă importantă. Unele din ele se grupează în serii sinonimice precum: Elţîngate-Kremlingate-Rusiagate, Monicagate-Sexgate-Zippergate. Cuvintele din prima serie s-au format dintr-un substantiv propriu: Elţîn, Kremlin şi Rusia, la care s-a ataşat elementul comun –gate. Toate sinonimele din această serie sunt termeni internaţionali, au acelaşi sens „deturnare de fonduri în care se bănuieşte că a fost implicat preşedintele rus Boris Elţîn” şi sunt substituibili în contextele pe care le posedăm, prin urmare se află în relaţie de sinonimie totală:

„[…] scrie cotidianul italian <Corriere de la Sera> oferind noi informaţii despre scandalul <Elţîngate> […].” C., III, 216/1999, p.4; „Parchetul din Zurich a deschis o anchetă la adresa lui Felipe Turover, omul considerat ca martor-cheie în scandalul de corupţie care a zguduit Kremlinul, supranumit Kremlingate […].” Rl., 2885/1999, p.4; „Putin a încercat să minimalizeze Rusiagate arătând că este vorba doar despre spălare de bani muradri […].” Rl., 2883/1999, p.6

Monicagate-Sexgate-Zippergate

 

Pentru denumirea relaţiilor extraconjugale ale preşedintelui american Bill Clinton cu Monica Lewinski au fost create mai multe cuvinte: Monicagate, Sexgate, Zippergate formate în limba engleză de unde prin intermediul mass-media au pătruns în mai multe limbi. Spre deosebire de cuvintele din seria anterioară, elementul –gate nu s-a ataşat numai la substantive proprii. Monicagate este format din substantivul propriu Monica şi -gate, sexgate din substantivul comun engl. sex şi -gate, iar Zippergate din substantivul comun engl. zipper şi –gate. Sunt sinonime totale, deoarece au acelaşi sens şi se pot substitui în contextele pe care le posedăm.

„Dintre subiectele internaţionale, presa britanică se opreşte asupra scandalului <Monicagate> […].” C., II, 176/1998, p.15; „Sexgate” (titlu), Rl., 2387/1998, p. 4; „Oricum, comparaţia cu celebra afacere <Watergate> care a dus la demisia lui Nixon s-a impus de la sine, de unde şi denumirea de <Zippergate> (afacerea fermoarului) dată prompt crizei descrise ca fiind cea mai gravă din timpul mandatului lui Clinton.” Ad., 2383/1998, p.11;

 

sommet – summit

Dorinţa de exprimare cât mai succintă şi tendinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române au făcut ca în locul sintagmei întâlnire la cel mai înalt nivel, după 1990 să fie folosite cuvântul de origine franceză sommet şi cel de origine engleză summit:

Sommet european privind problema locurilor de muncă […].” Rl., 2330/1997, p. 4

„În acest context obiectul summit-ului de la Roma devine mai complex decât era prevăzut.” Rl., 1791/1996, p. 8

Ele au fost folosite la început în limbajul mass-mediei de unde au început să treacă în vorbirea oamenilor cultivaţi. Cel care a reuşit să se impună este cuvântul summit, probabil, datorită prestigiului de care se bucură limba engleză pe plan mondial.

 

b) Un cuvânt existent în limba română înainte de 1990 şi unul împrumutat

cutie-bax

Cuvântul de origine engleză bax a circulat în limba română înainte de 1990, numai pe cale orală, mai ales în limbajul comercianţilor ilegali, nefiind înregistrat în dicţionarele limbii române: DEX 2, DN 3, DCR 2. După 1990 s-a bucurat de o frecvenţă foarte mare în vorbire, trecând din limbajul comercianţilor în vorbirea comună.

Este folosit şi în scris, în presa postdecembristă numărul de atestări fiind destul de mare: „Am cumpărat numai 600 de bax-uri.” Exp., I, 30/1990, p. 4; „[…] s-a produs operaţiunea de descărcare a baxurilor de ţigări.”  Rl., 2456/1998, p. 24. Pentru restul contextelor a se vedea Dicţionarul de nelogisme şi abrevieri recente.

În BBC English Dictionary cuvântului box i se atribuie două sensuri: 1) „Container care are margini înalte şi rigide şi care uneori are un capac”; 2. „Cutie şi conţinutul ei sau numai conţinutul ei.” În limba română este folosit cu cel de-al doilea sens, dar nu este sinonim perfect cu substanivul cutie, deoarece prin bax se înţelege „o cutie mare care conţine mai multe cutii sau, în general, mai multe obiecte de acelaşi fel, ambalate separat”: bax de ţigări „o cutie mare din carton, în care se află mai multe cartuşe”,  bax de cafea „o cutie mare în care se află mai multe pachete de cafea”, bax de şerveţele „o cutie mare în care se află mai multe pachete de şerveţele.” Bax nu se poate substitui cu substantivul cutie în exemple precum: Am cumpărat o cutie de ness/ de bere/ de pantofi.

homosexual – gay

După 1990 când influenţa engleză asupra limbii române a devenit foarte puternică în limbajul presei postdecembriste în locul cuvântului de origine franceză homosexual ziariştii au folosit destul de frecvent substantivul englez gay: „Pierderile şi lucidităţile unui gay.” Ad., 1230/1990, p.4. Cele două cuvinte coincid din punct de vedere semantic, ambele având sensul „Persoană care practică homosexualitatea; pederast”. În limbajul mass-mediei şi în vorbirea curentă gay nu a reuşit să se impună în defavoarea lui homosexual, chiar dacă are un corp fonetic mai mic şi ar fi putut să fie preferat din acest motiv. O problemă de adoptare ar fi putut să o constituie forma de plural a cuvântului gay, pentru care nu posedăm nici un context şi care ar fi avut o sonoritate destul de ciudată în limba română: gayi: Gayi au protestat, Parada gay-ilor s-a sfârşit. La singular poate fi uşor folosit şi substituit cu homosexual: El este  gay/homosexual; Visul unui gay/homosexual. În stilul colocvial a fost preferată forma homo, variantă prescurtată a cuvântului homosexual.

lagăr – gulag

O dată cu dispariţia cenzurii ceauşiste în limbajul presei postdecembriste şi-a făcut apariţia cuvântul provenit din limba rusă, gulag care se află într-o relaţie de sinonimie parţială cu substantivul de origine germană lagăr, deoarece între ele există diferenţe semantice şi de frecvenţă în uz.

În DEX cuvântului lagăr i se atribuie următoarele sensuri: „I 1 Loc de staţionare a trupelor în corturi sau în bărci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ţinuţi închişi şi sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor şi a persoanelor care luptau pentru aceeaşi idee social-politică. II Organ de maşină pe care se sprijină sau se ghidează o axă, o osie, un arbore.”

În contextele pe care le posedăm substantivul gulag are sensurile: „Direcţia de Stat a Lagărelor” şi „Loc unde erau ţinute sub supraveghere şi supuse la muncă, în condiţii foarte grele, persoanele care se opuneau regimului comunist: […] au existat pe pământul ţării noastre şi numeroase gulaguri propriu-zise, caracteristica de căpătenie a sinistrei epoci de aur ceauşiste a fost transformarea României într-un imens gulag.” Fl., 2/1990, p.24;  „În gulag-urile sovietice” (titlu), C.l., III, 385/1991, p.1; „După otrăvirea lui STALIN (martie 1953), GULIT-ul (Direcţia principală a lagărelor de reeducare prin muncă) a înlocuit  GULAG- ul” Rl., 1830/1996, p.20.

Prin urmare, substantivele lagăr şi gulag se suprapun semantic numai pentru sensul „Loc unde erau ţinute sub supraveghere şi supuse la muncă, în condiţii foarte grele persoanele considerate ostile regimului comunist.”

Cuvântul lagăr face parte din limba comună, pe când gulag, fiind un termen nou este cunoscut şi întrebuinţat de către un număr foarte mic de vorbitori.

publicitateadvertising

După 1990, pe lângă substantivul de origine franceză publicitate a început să fie folosit în limba română şi corespondentul său din limba engleză, advertising: „Din studiul ofertelor lansate de firmele consacrate în advertising, concluzia care se desprinde este aceea că, tarifele sunt mari […].” C., I, 2/1997, p. 3; „România liberă îţi poate oferi o carieră în advertising?” Rl., 3328/2001, p. 18

La nivel semantic sunt echivalente, având sensul: „Faptul de a face cunoscute produse sau evenimente publicului, adeseori pentru a-l determina să cumpere sau să meargă la evenimente; difuzare de informaţii în public”. Se află totuşi în relaţie de sinonimie parţială, deoarece nu se pot substitui în toate contextele. Sunt substituibile  în sintagmele: agent de publicitate/advertising, firmă de publicitate/advertising, dar nu şi în construcţii precum:  a face publicitate, a da publicităţii, mica publicitate. Advertising rămâne mai mult un termen tehnic, pe când în vorbirea comună continuă să se folosească mai mult publicitate.

 

şlagăr – hit

După 1990 cuvântul de origine germ. şlagăr a început să fie concurat de cel de origine engl. hit. Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece se folosesc în aceeaşi variantă a limbii române, fiind termeni muzicali, au acelaşi sens „Melodie de mare succes; Cântec la modă” şi se pot substitui în contexte.

„[…] veţi regăsi şi câteva cover-version ale unor hituri celebre.” M., XLI, 11/1998, p. 2

ţiganrom (rrom)

Pentru a scăpa de conotaţiile negative ale cuvântului ţigan, ţiganii înşişi au propus înlocuirea cuvântului ţigan cu rom care în limba romani înseamnă „om.”

Deoarece a apărut speculaţia greşită că român ar fi un derivat de la rom „ţigan”, cuvântul rom a fost scris cu doi „r”: rrom şi din cauza omonimiei cu substantivul rom „băutură alcoolică” a dobândit conotaţii glumeţe: „Telefonie cu esenţă de rrom. Un rrom îşi face abonament de telefonie mobilă şi îi lipseşte buletinul.”Con., 3/2002, p.125

Cele două cuvinte ţigan şi rom (rrom) coexistă, în exprimarea orală fiind mai frecvent ţigan, iar în cea scrisă şi mai ales în documentele, informaţiile, programele oficiale referitoare la viaţa acestei etnii este folosit mai mult cuvântul rom.

Majoritatea cuvintelor împrumutate recent sunt de origine engleză folosite din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române, de a folosi termeni la modă, de a face exprimarea mai uşoară: advertising, bax, gay, hit, party, summit, de origine franceză – sommet, rusă – gulag şi romani –  rom sau sunt termeni internaţionali precum: Rusiagate, Kremlingate, Elţîngate, Monicagatesexgate, zippergate.

 

 

II. Cuvintele aflate în relaţie de sinonimie sunt adjective.

 

publicitar-promoţional

În paralel cu adjectivul de origine franceză publicitar  după 1990 a început să fie folosit şi cel de origine engleză promoţional, probabil, din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române. El a fost folosit la început în limbajul mass-mediei, de unde a trecut în cel al reclamelor şi în vorbirea comună, numărul de contexte în care apare fiind destul de mare: „campanie promoţională” M., XXXV, 8/1993, p.2; „gest comercial strict promoţional” Ad., 1571/1995, p.6; „clipuri promoţionale” M., XXXVIII, 17/1995, p.2; „oferta promoţională” Rl., 2446/1998, p.25; „preţuri promoţionale” Rl., 2459/1998, p.6 etc.

În ciuda identităţii de sens şi a posibilităţilor de substituţie totală, cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece promoţional este mai frecvent în uz decât publicitar.

CONCLUZII

În publicistica postdecembristă sinonimia este puternic reprezentată, materialul oferit de noi fiind departe de a epuiza inventarul perechilor şi al seriilor sinonimice recente.

Cea mai mare parte a cuvintelor analizate sunt în relaţie de sinonimie parţială.

Sub raport morfologic majoritatea sinonimelor se încadrează în clasa substantivelor şi foarte puţin în cea a adjectivelor.

Sursele sinonimiei sunt diverse: formarea cuvintelor prin mijloace interne, mai ales derivare, folosirea unor cuvinte cu sens figurat, atribuirea de sensuri noi unor cuvinte anterioare anului 1990, dorinţa de a scăpa de conotaţia negativă, ruşinoasă a unor cuvinte, împrumutarea de cuvinte din alte limbi, fie deoarece nu existau în limba română termeni corespunzători, fie din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române.

Este demnă de remarcat iniţiativa unor ziarişti de a traduce în paranteză cuvântul provenit dintr-o limbă străină.

În majoritatea cazurilor sinonimele au coexistat sau coexistă în vorbire, uneori reuşind deja să se impună unul în defavoarea altuia.

Fie că sunt termeni ocazionali sau cu şanse mai mari de a supravieţui în limba română, ele au rol important în îmbogăţirea limbii române, în exprimarea mai clară, mai expresivă, mai nuanţată a unei idei, a denumirii unui obiect, unei acţiuni, unei atitudini.

Pentru cunoaşterea sensului unor sinonime recente considerăm necesară includerea lor în dicţionare şi în manualele şcolare.

Capitolele de vocabular ar putea să conţină şi să explice sub raport fonetic, semantic şi al utilizărilor contextuale şi  cuvinte precum: advertising, gulag, hit, moţionar, moţionist, promoţional, summit.

ABREVIERI:

Ad. = Adevărul

Ag. – Argus

C – Curentul

C.l. – Cuget liber

Cot. – Cotidianul

E.m. – Expres magazin

Fl. = Flacăra

M = Magazin

Rl. = România liberă

R.M. – România mare

Teh. – Tehnică

BIBLIOGRAFIE

Bidu-Vrănceanu, Angela / Forăscu Narcisa (1998): Cuvinte şi sensuri, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p.112-154

Bucă, Marin / Evseev, Ivan (1976): Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, p. 118-142

Bulgăr, Gheorghe (1984): <Sinonimia lexicală>, Sinteze de limba română, coord. Hristea, Theodor, Editura Albatros, p.32-38

Coteanu, Ion / Forăscu, Narcisa / Bidu-Vrănceanu, Angela (1985): Limba română contemporană. Vocabularul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 85-104

Dicţionarul explicativ al limbii române (1998): Ediţia a doua, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti

Dicţionar general de ştiinţe, Ştiinţe ale limbii (1997): Editura Ştiinţifică, Bucureşti

Dicţionar invers al limbii române & CD – ROM (2007): coord. Cecilia Căpăţână, Editura Niculescu, Bucureşti

Dumitrescu, Florica (1997): Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a doua, Editura Logos, Bucureşti

Forăscu, Narcisa (2000): <Categorii semantice: Sinonimia>, Limba şi literatura română, 2, p.6-10

Stoichiţoiu – Ichim, Liliana (2001): Vocabularul limbii române actuale, dinamică, influenţe, creativitate, Editura All Educational, Bucureşti

Şerban, Vasile / Evseev, Ivan (1978): Vocabularul românesc contemporan, Editura Facla, Timişoara, p.188-205

Trifan, Elena / Trifan, Ioan Adrian (2003): Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu – Prahova

Vinţeler, Onufrie (1983): Probleme de sinonimie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

(499)

%d bloggers like this: