Român prin Roma – Paradoxuri

Român prin Roma – Paradoxuri
Cum sunt românii în Diaspora? Au rămas la fel cum erau acasă, ori s-au schimbat? Majoritatea ne-am schimbat cred. Ne comportăm diferit…cu mult mai multă precauție și indiferență decât în țară. De ce?
Nu știu…poate unii au fost prea umiliți, prea mult răniți…poate alții s-au pietrificat datorită vicisitudinilor vieții, ori poate au fost atât deezamăgiți, încât preferă să rămână la distanță de ceilalți, pentru a nu suferi din nou. Această înstrăinare mă sperie totuși. În acest fel, exact ca într-o peșteră a lui Platon, ajungem să respingem orice mijloc de comunicare….ne transformăm doar în niște roboți.
Câtă liniște există în viețile pustnicilor! Câtă seninătate… Nu cred ca aș putea ajunge la un gest extrem, să mă îndepărtez de tot tumultul vieții, însă, uneori mă minunez de calmul acelei lumi. Oare cum s-ar simți un român din Diaspora în acel mediu liniștit? Ar rezista? Paradoxal, nu cred….pentru ca ne-am obișnuit atât de mult cu furtuna, încât liniștea nu ne mai satisface prea mult. Suntem într-o perpetuă căutare….dacă nu cumva ne căutăm pe noi înșine, în altă dimensiune…una lipsită de răutate.

Care e paradoxul lumii de astăzi? Ce ne preocupă? Știm să mai facem diferența între valoare și nonvalori? L a aceste întrebări caut răspuns de ceva timp. Nu găsesc un argument care să mă mulțumească. Am devenit prea ocupați cu non-valoarea…prea dezinteresați să facem ceva pentru suflet. Doar pentru suflet ….
De fiecare dată când avem un proiect ne întrebăm întâi dacă merită și apoi decidem. Mereu suntem angrenați în lucruri nefolositoare, ne umplem timpul fără să vrem cu tehnologia și nu mai găsim un minut în care să stăm de vorbă cu noi, să ne punem întrebări, ori sa căutăm răspunsuri.
Așteptăm ca totul să vină de-a gata, iar..intre timp muncim ca niște roboți. Atât! Cum am putea reveni la umanitate? Doar prin redescoperire…prin catharsis, printr-o secundă care sa fie numai a noastră, în care să ne analizăm și să visăm…să decidem dacă asta e ceea ce ne dorim și cum putem schimba mersul lucrurilor. Poate vom reușim unii prin artă, alții prin lectură, ori printr-o muninată călătorie departe de zgomotul absurd al unui oraș, din care nu se aude nimic.
Valentina Popa

VALI POPA

(8)