PORTILE MARAMURESULUI SI CUMPANA BARAGANULUI

“Porțile Maramureșului și Cumpăna Bărăganului

Colegii și apropiații noștri de la Centrul de excelență în promovarea creativității românești “Porțile Nordului” – Baia Mare, doamna Virginia Paraschiv și domnul Mihai Ganea, au dat viață unui proiect cultural extraordinar, inițiat și susținut de către același Emanuel Pope, unul dintre puținii privilegiați păstrători ai secretului omeniei și dăruirii totale și necondiționate în sprijinul artelor și al binelui, prin programul său care, iată, a împlinit deja patru ani, Cititor de proză – Republica artelor.
“Porțile Nordului” este o titulatură foarte bine și inspirat aleasă, denumind, dincolo de arealul în care își desfășoară activitatea, elementul de legătură al omului acelor locuri cu el însuși. Porțile maramureșene reprezintă un simbol al trecerii și al inițierii. Al trecerii, pentru că nu neapărat intri într-o altă lume de basm, paralelă, ci intri într-o lume în care legătura cu trecutul, cu originile se păstrează intactă, prin tradițiile care, parcă în ciuda intoxicării cu kitsch mediatic, nu vor să dispară, prin obiceiuri, prin port și cântec popular, prin simbolistica încrustată în lemn, ceramică sau țesături, printr-o altă curgere a Timpului…
Este, așadar, o trecere dintr-o lume artificială într-o lume care încă păstrează legătura cu natura, la care se raportează prin tot ceea ce creează. O viață definită prin trei elemente de bază: pământ, apă și aer (cer), care în Bărăgan este atât de bine ilustrată de fântâna cu cumpănă. Când ciutura este cufundată în adânc se creează legătura perfectă între cele trei elemente, capătul cumpenei înfigându-se în cer, iar soarele, ca printr-o perfuzie, scurgându-se în măruntaiele pământului, alimentându-l cu viață. Acolo, în adânc, se produce amestecul miraculos, scos la suprafață în ciutura de lemn să hrănească trupul și sufletul omului și să dea putere vitelor sale.
Dacă vreodată voi realiza o revistă în România, mi-ar plăcea să o numesc Cumpăna (ce cuvânt minunat!) Bărăganului.
Spuneam de porțile maramureșene că reprezintă un simbol al trecerii, dar și al inițierii, pentru că, odată trecut prin ele, te inițiezi în taine străine omului modern actual. Omul modern! Iată o altă bazaconie a supra-evaluării noastre! Asta, care va să zică, trebuie să ne situeze pe noi deasupra înaintașilor, singurul argument pe care credem că îl avem fiind ușurința accesului la tehnologie, ceea ce avem impresia că ne face superiori strămoșilor, precum și generațiilor mai recente, bunicii și părinții noștri, pe care, după standardele de evaluare actuale, îi considerăm inferiori, cum inferiori devenim și noi, cu fiecare zi care trece, generației copiilor noștri.
O lume bolnavă de trai fals. O lume neinițiată în sensul vieții, care trebuie numaidecât trecută prin Porțile Nordului și prin furcile, nu caudine, ci ale cumpenelor fântânilor din Bărăgan, prin care Soarele se scurge în adâncul Pământului să ne dea nouă Viața din Apă.

Viorel Ploeșteanu
24 noiembrie 2013, Dublin

(163)

One thought on “PORTILE MARAMURESULUI SI CUMPANA BARAGANULUI”

Comments are closed.

%d bloggers like this: