CÂTEVA GÂNDURI LA MOARTEA PROLETCULTISTEI NINA CASSIAN

Câteva gânduri la moartea proletcultistei Nina Cassian
EDITORIAL | 18-04-2014 17:47 NAPOCA NEWS
________________________________________

Toţi scriitorii din România anilor ’50 poartă pe frunte pecetea crimei. Au contribuit nemijlocit la instaurarea teroarei comuniste, umpleau coloanele publicaţiilor de propagandă conform directivelor partidului. Au otrăvit ani în şir minţile şi sufletele românilor. Scriitorii proletcultişti nu au ucis cu mâinile lor, însă în spatele perdelei de fum create de ei au putut avea loc crimele perioadei staliniste din România. Orice ar spune, ei au trăit bine, în timp ce la Piteşti se desfăşura experimentul reeducării cu parul.
După căderea comunismului toţi proletcultiştii au început să-şi amintească de cum erau ei de fapt anti-comunişti în sufletele lor, cum şi ei au fost victime, cât de mult au suferit sau că de fapt au fost orbiţi de un entuziasm tineresc. Încă puţin şi spun că le-au lipsit trei minute să prindă trenul spre Făgăraş pentru a se alătura grupului Gavrilă Ogoranu. Părerea mea este că de fapt au fost nişte cinici. Ştiau foarte bine ce făceau, ştiau foarte bine că la adăpostul scriiturii lor se petreceau crime. Însă au preferat să scrie la comandă şi să-şi încaseze banii. Transformaţi în cameleoni, cu suflete de reptilă, toţi aceşti proletcultişti care au contribuit la instaurarea comunismului în România au încercat să se adapteze la modificările echilibrului din interiorul puterii comuniste de la Bucureşti. Când îşi pierdeau protectorii din partid deveneau brusc disidenţi. Însă permanent au fost legaţi ombilical de comunism. După 1989 au ieşit ca păduchii în frunte şi au ocupat punctele nodale ale comunicării publice din România, ei înşişi, copii lor ori copii lor de suflet.
Acelaşi traseu l-a avut şi poeta Nina Cassian, oricât s-a încercat recuperarea ei în spaţiul public în ultimii ani. În loc să-i prindem pe toţi aceşti proletcultişti într-un insectar al ororilor României, să le studiem otrava cu maximă precauţie – ca de obicei le-am răbdat obrăznicia cu care se insinuează în spaţiul public. O altă colosală insolenţă se petrece în prezent cu complicitatea unor tineri inconştienţi: modificarea istoriei, acoperirea adevărului cu straturi groase de minciună, internetul care ştie tot nu ştie de fapt nimic. Moartea Ninei Cassian a fost acoperită de laudele puternicilor zilei de ieri şi de azi. Să-i fie ţărâna uşoară şi s-o ierte Dumnezeu, că mult rău ne-a mai făcut!
George Damian

(759)

4 thoughts on “CÂTEVA GÂNDURI LA MOARTEA PROLETCULTISTEI NINA CASSIAN”

  1. Ma rog, adevarat in mare masura. Pe mine, ca si antologator al poeziei romanesti in spatiul vorbitor de limba engleza (Testament – Anthology of Modern Romanian Verse), ma intereseaza mai putin daca au fost proletcultisti sau nu. Ma intereseaza daca au scris poezie buna sau nu. Ca atate cineva precum Veronica Porumbacu nu face parte din antologie, dar o Nina Cassian, Mihu Dragomir, sau St Augustin Doinas sunt reprezentati cu cate o poezie (cea mai “buna”/ reprezentativa din opera lor) in Testament – Anthology. Bineinteles nu includ poezie proletcultista, nu pe motive ca e proletcultista in sine. Ci pentru ca nu am gasit poezie proletcultista care sa fie si poezie buna. Ca au fost sau n-au fost comunisti, securisti, etc ma intereseaza mai putin, sau chiar de loc. Crima ar fi daca nu ar fi scris si poezie buna.

    1. “ca antologator” era suficient. “ca si”, deja e prea mult la limba romana care vorbiti la dvs si antologati antologatorizator.

  2. Ma rog, ma rog, sunt si ei reprezentantii literaturii romane. Le-am permis-o, ca atator altor alogeni, de altfel, dar s-au afirmat tocmai fiindca au lins la curul comunismului, dand in cap altora care nu au facut-o, bagandu-i in puscarii, desi, poate, au produs poezie de mai buna calitate, care o fi zacand si acum prin cine stie ce colturi mucegaite, ale vreunei arhive, in cel mai bun caz… Astfel, prin obraznicie, bolsevism, lipsa de scrupule si de educatie si-au creat rampele afirmarii, pentru ca aceasta poezie buna sa poata intra in astfel de antologii. Halal afirmare!

Comments are closed.

%d bloggers like this: