COMUNICAT DE PRESA

COMUNICAT DE PRESĂ
La Centrul de artă tradiţională „CASA CU LEI” din Bistriţa, a avut loc vineri de 25 aprilei 2014, lansarea oficială a Volumului cu numărul 58 ( volum de colecţie ) din seria, PERSONALITAŢI ROMÂNE ŞI FAPTELE LOR, autor, Constantin Toni Dârţu.
Lucrarea este un, DICŢIONAR , întocmit la iniţiativa regretatului preşedinte al ACADEMIEI OMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA – IAŞI
acd. Cristofor Simionescu şi la îndmnul regretatului preşedinte al ACADEMIEI OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ DIN ROMÂNIA – CLUJ-NAPOCA prof. Univ. DHC Crişan Mircioiu cu aprecierile ACADEMIEI ROMÂNE prin prof. Leon Dănăilă, membru titular al Academiei Române şi ale ACADEMIEI OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ, prin dr. Ing. Dan Ion Predoiu, membru titular.
La pagina 157, din această lucrare se află inserat profiliul medicului scriitor, MIHAI GANEA care, cu ocazia lansării volumului a rostit următoarea alocuţiune:
Onorată audienţă,
Orice lansare de carte însemnă o ceremonie a spiritului. Cartea adusă la rampa publică a cititorilor conferă un prilej solemn de socializare inteligentă, departe de zgomotul vulgului stradal şi politicianist. Azi suntem părtaşii unei lansări atipice. Autorul, distinsul Constantin Toni Dârţu, este imunizat la orice fel de laudatio protocolară, pentru că are conştiinţa duratei efortului domniei sale. Cu o voinţă exemplară, dar şi cu o discreţie demnă de respect desăvârşit, acest dăltuitor al memoriei ştiinţifice, artistice şi spirituale româneşti, recidivează în proiectul său monumental cu volumul 58. Aici am onoarea să mă mă regăsesc cu biografia şi opera mea, ca doctor scriitor, la secţiunea ştiinţă şi cultură. Aşadar mă aflu integrat în patrimoniul naţional românesc. Calitatea mea de chirurg este de natură să iau lucrurile ca atare, tranşant, să nu stau pe gânduri şi să mă îndoiesc. Natura mea umană şi sensibilă, poate chiar prea sensibilă de scriitor, legitimează însă orice interogare, dubiu sau dilemă. Bine, eu Mihai Ganea, pelerin prin facerile efemere ale logosului, sunt alăturea în trezoreria spritualităţii româneşti de BRÂNCUŞI? Nu cumva sunt părtaş, fără voia mea la o eroare de referinţă? Să existe cu adevărat o legătură tainică , indestructibilă, între Dalta harică şi bisturiu? Pasărea Măiastră, Coloana Infinitului Regal, în aceaşi casetă a nemuririi cu Loli şi Batalionul de pedeapsă? Vă mărturisesc că sunt tulburat şi biruit fie şi de imaginara analogie. Şi totuşi, dincolo de metafizica astrală dăinuieşte între noi, cu balastul şi povara de rigoare, timpul determinat, sec, precis, timpul istoric al durerii şi înstrăinării Fiinţei Româneşti. Vă pun la dispoziţie , spre ştiinţă şi reflecţie, o pagină, un extras dintr-un proces verbal. Nu extras din filele CNSAS, cele 5 Kilograme de balast şi de venin din dosarul meu de securitate , zestrea mea „istorică” pe care o las moştenire nici eu nu ştiu cui. Nu ! Este vorba de celebrul proces verbal din 28 februarie 1951, cu referire la Brâncuşi.
Academia R.P.R.: “Operele lui Brâncuși nu au ce căuta în Muzeul de Artă al R.P.R!”
Se cunoaşte, de asemenea, că, pe canalele oficiale de-atunci, Brâncuşi şi-a exprimat dorinţa să lase României prin testament atelierul său de la Paris – document(e) ce cu un anume efort ar putea fi găsit(e)!
Iată de ce, la 28 februarie 1951, Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte a Academiei Populare Române, reunită sub preşedinţia lui Mihail Sadoveanu, a fost solicitată să se exprime asupra valorii operei lui Constantin Brâncuşi
Iată, în continuare, transcrierea documentul întocmit cu acea ocazie.

“ACADEMIA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE
Secţiunea de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Arte
Nr…. Bucureşti, Calea Victoriei, 125
PROCES-VERBAL Nr.10
al şedinţei din 7 Martie 1951
Şedinţa este prezidată de tov. Acad. M. Sadoveanu
Participă: Acad. Gh. Călinescu, I. Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al. Toma, G. Oprescu, Jean al. Steriadi, V. Eftimiu şi tov. Geo Bogza, Prof. Al. Graur, Prof. I. Jalea, I. Panaitescu-Perpesicius şi K.H. Zambaccian.
Şi-au scuzat absenţa tov. Acad. Gala Galaction şi tov. Lucian Grigorescu.
1/ Se citeşte procesul-verbal al şedinţei din 28 Februarie a.c., care se aprobă.
2/ Tov. Acad. I. Iordan depune raportul de activitate pe luna februarie 1951 al Institutului de Lingvistică şi tov. Acad. G. Oprescu depune procesul-verbal al şedinţei din 1 Martie a.c. a Institutului de Istoria Artei.
3/ Tov. Prof. Jalea dă citire unei note de completare a comunicării d-sale asupra sculptorului C. Brâncuşi, prezentând şi numeroase planşe şi publicaţii cu reproduceri din Brâncuşi.
Rezumând ideile din comunicarea D-sale anterioară asupra cărţii lui Sobolev “Teoria leninistă a reflectării şi artă” în care se pune problema formalismului în artă, tov. Jalea aminteşte că citase pe Paciurea şi Brâncuşi ca exemple de formalism în sculptură la noi.
Fiind cazul tipic al unui artist de talent care oscilează între realism şi formalismul extreme, cazul Brâncuşi trebue să fie discutat pentru că ridică probleme importante.
Tov. Acad. Călinescu, ia notă asupra comunicării tov. Prof. Jalea, constată că Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte. D-sa clarifică noţiunea de realism, în sensul vederilor creatorilor de artă sovietici, ca o transpunere pe plan superior a realităţii şi nu ca o reproducere fotografică a ei, aşa cum o înţeleg în mod stângist.
D-sa încheie arătând inutilitatea continuării discuţiilor asupra lui Brâncuşi.
Tov. Acad. Oprescu spune că nota tov. Călinescu a lămurit o serie de chestiuni importante. D-sa arată că datele şi faptele citate de D-sa cu privire la Brâncuşi, o figură mai puţin cunoscută, arată lipsa lui de sinceritate, şi îl ilustrează ca pe un om de talent şi de mari speranţe în prima parte a activităţii sale, dar care, sub influenţa unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul şi a cubismului, a devenit formalist, chiar când foloseşte elemente din arta populară, speculând prin mijloace bizare gusturile morbide ale societăţii burgheze.
Tov. Acad. V. Eftimiu, precizează că tov. Jalea a intenţionat prin comunicarea D-sale să reabiliteze operele valabile ale lui Brâncuşi.
Tov. Prof. Graur este împotriva acceptării în Muzeul de Artă al R.P.R. a operelor sculptorului Brâncuşi, în jurul căruia se grupează antidemocraţii în artă. D-sa cere ca în secţiune să se discute pe viitor probleme rezolvate şi publicate de autorul comunicării şi propuse spre discutare Secţiunii.
Tov. K. Zambaccian şi Acad. Victor Eftimiu revenind la sculptorul Paciurea arată că “himerele” acestuia au fost un protest împotriva realităţilor de atunci şi că Paciurea a terminat ca realist cu busturile printre care se numără cel al lui Tolstoi.
Tov. Acad. Camil Petrescu relevă meritul comunicării tov. Jalea de a fi prilejuit discuţii interesante şi de a fi deschis probleme de o semnificaţie deosebită.
D-sa anunţă că, în şedinţa viitoare îşi propune să precizeze câteva nuanţe asupra formalismului în artă.
Şedinţa se ridică la orele 19.
SECRETARUL SECŢIUNII,
Acad. Mihail Sadoveanu, ss“

Mulţumesc onoratei audienţe pentru răbdarea şi bunăvoinţa acordată.
MIHAI GANEA

(149)