Elena Trifan

now browsing by tag

 
 

ASPECTE ALE SINONIMIEI ÎN VOCABULARUL PRESEI POSTDECEMBRISTE, Prof.dr. Elena Trifan

ASPECTE ALE SINONIMIEI ÎN VOCABULARUL PRESEI POSTDECEMBRISTE

 

                                                                                              Prof.dr. Elena Trifan

Studierea sinonimelor şi a sinonimiei este foarte veche.

În limba română de studierea sinonimelor s-au ocupat Onufrie Vinţeler, Ivan Evseev, Marin Bucă, Gheorghe Bulgăr, Theodor Hristea, Ion Coteanu, Angela Bidu Vrănceanu, Narcisa Forăscu (vezi studiile indicate în bibliografie).

În cele ce urmează pe baza materialului cuprins în Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente de Elena Trifan şi Adrian Ioan Trifan, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu-Prahova, 2003 vom încerca o analiză a relaţiei de sinonimie în vocabularul presei postdecembriste.

În ceea ce priveşte definiţia sinonimiei am adoptat punctul de vedere existent în lucrarea Limba română contemporană. Vocabularul (1985:85) „Sinonimia este un tip de relaţie semantică ce se stabileşte între cuvinte care au semnificaţii atât de apropiate, încât le considerăm identice.”

În stabilirea relaţiei de sinonimie am avut în vedere: clasa morfologică în care se încadrează cuvintele aflate în relaţie de sinonimie, sursa acestora, identitatea totală sau parţială de sens, posibilitatea de substituţie în unul sau mai multe contexte, varianta stilistico-funcţională în care apar, frecvenţa în vorbire.

I. Cuvintele aflate în relaţie de sinonimie sunt substantive.

 

I .1 S-au format în limba română prin derivare cu sufixe

 

bozgorime şi maghiarime

Cele două cuvinte sunt formate în limba română, prin ataşarea aceluiaşi sufix colectiv –ime la substantive comune aflate la rândul lor în relaţie de sinonimie parţială: bozgorime <bozgor neînregistrat  în DEX şi maghiarime provenit din cuvântul de origine maghiară magyar.  Deşi au acelaşi sens „Totalitatea maghiarilor”, se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece se deosebesc din punct de vedere stilistic şi al frecvenţei.

Bozgorime are o conotaţie negativă dată de cuvântul de bază bozgor şi de contextul în care este folosit care conţine o informaţie negativă „Trebuie să fim conştienţi de faptul că ne aşteaptă încercări dificile, pentru că, în curând, bozgorimea va căuta să profite de faptul că Ungaria va intra în NATO şi România nu […].” RM, VIII, 371/1997, p.17

Maghiarime este folosit în context cu valoare neutră „Noi, conducătorii maghiarimii, tot timpul am îndemnat pe maghiarimea noastră să nu răspundă la provocări […].” Z.-Z., I, 5/1995, p.3

Cuvântul maghiarime  este folosit mai frecvent în presa postdecembristă decât bozgorime care apare accidental.

 

caşcavalistcaşcavalierciolănist

Cuvintele din această serie s-au format prin derivare sinonimică de la substantive comune, folosite cu sensul lor figurat.

Caşcavalist şi caşcavalier au aceeaşi bază, substantivul caşcaval, de origine turcă, la care s-au adăugat sufixe diferite: –ist în cazul lui caşcavalist şi –ier în cazul lui caşcavalier. Caşcaval este folosit aici cu sensul său figurat „Profit obţinut pe căi necinstite” neînregistrat în DEX, dar care apare frecvent în vorbirea orală.

Ciolănist s-a format prin ataşarea sufixului –ist la substantivul de origine slavă ciolan care face parte din expresii înregistrate în DEX precum: A da (cuiva) un ciolan de ros „A da cuiva posibilitatea de a obţine avantaje sau profituri materiale” şi A umbla după ciolan „ A umbla după profituri materiale”.

Cele trei cuvinte: caşcavalist, caşcavalier şi ciolănist se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece sunt echivalente din punct de vedere semantic denumind „Persoana care aspiră la obţinerea de profituri materiale prin intermediul unor funcţii politice”, sunt termeni ocazionali, au nuanţă depreciativă dată de cuvântul de bază şi sunt substituibili în contexte: „Caşcavaliştii/caşcavalierii/ciolăniştii şi-au realizat visul” etc.

„Adepţii schimbării în societatea românească trebuie să admită că au în aceşti caşcavalieri ministeriali şi alţii de aceeaşi teapă una din cele mai rezistente şi mai perfide stavile în calea împlinirii năzuinţei lor.” Rl., 1283/1994, p.3; „Această masă impersonală de caşcavalişti ministeriali, […] sunt în strategia pe termen lung a puterii […].” Rl., 1283/1994, p.3; „Ca să ştie toţi nostalgicii – pesimişti, peremişti, ciolănişti sau cum s-or mai fi numind – cu cine votează.” Tin.l., IV, 627/1992, p.3.

CD-ist – cheist – convenţionalist

Relaţia de sinonimie se stabileşte între cuvinte din domeniul politic formate prin ataşarea sufixului –ist la baze diferite.

CD-ist provine din CD, sigla formaţiunii politice Convenţia Democratică, cheist din substantivul de origine latină cheie, simbolul electoral al formaţiunii politice respective şi în mod nejustificat convenţionalist din adjectivul de origine franceză şi latină convenţional.

Toate cuvintele seriei au acelaşi sens „Membru, simpatizant al Convenţiei Democratice”, dar se deosebesc din punct de vedere al frecvenţei, CD-ist este mai frecvent decât celelalte două care apar ocazional, cât şi din punct de vedere stilistic.

CD-ist poate fi folosit neutru, apreciativ sau negativ în funcţie de intenţia vorbitorului „Aşa au fost aleşi cinci CD-işti şi doi-alţii” Azi, III, 518/192, p.2, iar ceilalţi doi termeni sunt folosiţi numai depreciativ: „Noi nu l-am întrebat nimic pe zelosul cheist dintre morminte.” V., I, 14/1992, p.3, „[…] Titulescu, din mormântul lui a văzut mai bine decât   convenţionaliştii  sensul documentelor […].” V., I, 60/1992, p.3. Cheist are la bază o metonimie prin care un cuvânt este substituit cu simbolul lui.

ceauşei şi decreţei

Cele două cuvinte s-au format prin ataşarea sufixului diminutival –el la cuvinte de bază diferite, în cazul lui  ceauşel la forma trunchiată a substantivului propriu Ceauş[escu] şi în cazul lui decreţel la  substantivul comun neologic de origine  franceză decret. Nu există nici un context care să ateste folosirea acestor cuvinte la singular. Din cauza numărului mare al copiilor denumiţi de ele, au fost folosite numai la plural, dobândind astfel şi un sens colectiv.

Între cele două cuvinte se stabileşte o relaţie de sinonimie totală, deoarece au acelaşi sens „Copii născuţi ca urmare a legii de interzicere a întreruperii cursului sarcinii din 1966”, înainte de 1990 au circulat numai pe cale orală, iar după 1990, au apărut şi în scris, au nuanţă afectivă glumeaţă, se folosesc numai la plural şi sunt substituibile în orice context: „Ceauşeii şi cânepa asiatică” Phx., I, 43/1990, p. 4, pentru decreţei nu posedăm un context, dar apariţia lui în scris este posibilă, odată cu dispariţia cenzurii ceauşiste.

 

mineriadămironiadăseptembriadă

Cuvintele din această serie sunt substantive abstracte formate prin derivare cu ajutorul sufixului substantival de origine greacă –iadă, care până în 1990 era foarte puţin productiv, contribuind la formarea unor cuvinte care denumesc o epopee: Mihaida, Ţiganiada sau o competiţie sportivă: universiadă, balcaniadă, daciadă.

După 1990 a devenit foarte productiv, în Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente fiind înregistrate 45 de creaţii lexicale formate cu acest sufix.

Aceasta se explică prin preferinţa limbii române pentru denumiri abstracte după 1990 şi prin avalanşa de acţiuni de mare amploare de cele mai multe ori neagreate, care s-au succedat în viaţa poporului român.

În cazul celor trei substantive analizate de noi sufixul s-a ataşat la baze diferite: substantivul de origine franceză miner pentru mineriadă, substantivul de origine neogreacă septembrie pentru septembriadă şi antroponimul Miron pentru mironiadă.

Cele trei cuvinte sunt identice din punct de vedere semantic prin faptul că denumesc o  „Acţiune revendicativă, cu substrat politic, întreprinsă repetat de mineri în Capitală” şi se deosebesc prin faptul că mironiadă conţine informaţia semantică în plus „condusă de Miron Cosma”, septembriadă este mai restrâns ca sens, denumind numai  acţiunea de acest fel din septembrie 1991, iar mineriadă este termenul generic pentru toate acţiunile de acest fel care au avut loc repetat după 1990: „Pentru o punguliţă de drog ţărăniştii pot înfrunta Mineriada.” Phx., I, 43/1990, p. 4; „Dificultăţile economice […] scoase în evidenţă de ultima <mironiadă>.” Rl., 2694/1999, p.2; „[…] vă reţin atenţia, domnule Mihai Popa Ulpiu-Cherecheanu, şi dumneavoastră, domnule Virgil Măgureanu, care ştiţi destul despre septembriadă […].” Azi, III, 495/1992, p.1

Toate au nuanţă depreciativă dată de sufix sau de conotaţiile negative care au fost atribuite cuvintelor bază de către vorbitori, mineriadă este mai frecvent folosit, reuşind să se impună în vorbirea comună, spre deosebire de celelalte două sinonime care au rămas la stadiul de efemeride. De asemenea, mineriadă este singurul dintre cel trei sinonime care dezvoltă extinderi de sens pentru care vom reproduce contextele citate de Adriana  Stoichiţoiu Ichim ( 2001:27): „Liderul sindicatului <Cargo> din Tarom anunţă o <mineriadă> aeriană” (A., 10-01.1998, p.1); „<Mineriada> părinţilor copiilor infectaţi cu HIV” (C., 18.07.1995, p.3); „<Mineriada> financiară” (Rl., 13-11.1990, p.1); „Ex-prefectul de Bistriţa nu cedează şi pregăteşte o <mineriadă> liberală.” (A., 21.06, 1999, p.2).

Mineriadă şi mironiadă îl pot substitui pe septembriadă, dar acesta  din cauza sensului restrâns pe care îl are nu poate substitui în orice context cuvintele mineriadă şi mironiadă. Prin urmare se află în relaţie de sinonimie parţială.

mitingardmitingist

Cele două sinonime s-au format de la acelaşi cuvânt de bază, substantivul de origine engl., fr. miting prin ataşarea de sufixe diferite: –ard şi –ist.

Cele două cuvinte au sensul comun „Participant la un miting”, au valoare depreciativă, sunt termeni ocazionali, pot fi substituiţi în contexte cu nuanţă depreciativă, dar mitingard este mai puţin frecvent decât mitingist, ceea ce ne îndreptăţeşte să le considerăm sinonime parţiale.

„Organizatorilor nu li s-a dat autorizaţie de la primărie pe motiv că <mitingarzii> nu sunt…educaţi.” Tin.l., V, 872/1993, p.3; „[…] din spaţiul activ al Revoluţiei, semănat cu jertfe, blocul acestor mitingişti a făcut o bătătură, un ţarc fără strungă, înghesuindu-se să sugă din ţâţele democraţiei.”: „Ieri, în Piaţa Revoluţiei foarte mulţi poliţişti stăteau cu ochii pe mitingişti.” Azi, III, 515/1992, p.3

 

moţionarmoţionist

Deoarece în dicţionarele limbilor străine consultate de noi, nu am găsit termeni corespunzători pentru cuvintele moţionar şi moţionist le-am considerat creaţii româneşti formate de la substantivul moţiune cu sufixele: -ar (moţionar) şi -ist (moţionist). Ele sunt sinonime totale, deoarece au acelaşi sens „Persoană care iniţiază şi susţine o moţiune”, au valoare denotativă şi se pot  substitui în orice context. Pentru moţionist posedăm mai multe contexte decât pentru moţionar, fiind totuşi greu de spus care este frecvenţa lor în limba română, de vreme ce nu am studiat toate contextele în care au fost folosite: „[…] un motiv de suferinţă al moţionarilor fiind, în cap de listă, nesoluţionarea acestei atât de <dureroase> probleme.” RM., IV, 153/1993, p.5; „[…] urmată de dezbateri şi un original turnir de întrebări (puse de moţioniştii din cele trei grupări).” Azi, II, 537/1992, p.2; „Înfrângerea suferită de moţionişti ca şi trădările […] vor trebui analizate de urgenţă […].” Ţ., 219/1994, p.2.

metrorexistmetrod

Cele două cuvinte prezintă un caz aparte de derivare sinonimică.

Metrorexist s-a format prin ataşarea sufixului –ist la substantivul METROREX, numele regiei, compus din metrou şi cuvântul latinesc rex, iar metrod prin ataşarea sufixului –od la substantivul comun metrou. Dacă sufixul –ist este foarte productiv după 1990, –od dă naştere la o singură creaţie lexicală, metrod.   

Ambele au acelaşi sens „Lucrător la metrou”, sunt creaţii livreşti, greu de crezut că se vor impune în vorbirea comună, unde sunt concurate de sintagma lucrător la metrou Sunt folosite în contexte cu valoare depreciativă „Ce-o fi una, ce-o fi alta, liderul sindical al metrozilor s-a ales cu o salvă de editoriale […].” AC., VI, 6/1996, p.3;  „Nemulţumiţii de la Metrorex generează prin solicitări de sporuri următoarea ecuaţie: un metrorexist mediu = 5,17 croitori şi cizmari medii […].” R., VII, 12/1996, p.1. Cu toate acestea se află în relaţie de sinonimie parţială, din cauza frecvenţei diferite şi a posibilităţilor de substituţie. Dacă metrorexist este posibil să se impună în limbajul specializat al lucrătorilor de la Regia Autonomă Metrorex, metrod rămâne o simplă efemeridă.

Dacă în primul context substituţia lui metrod cu metrorexist este posibilă, în cel de-al doilea context substituţia lui metrorexist cu metrod este mai greu de realizat, deoarece distruge efectul sonor obţinut prin folosirea în acelaşi context a celor două cuvinte cu un radical comun: Metrorex şi metrorexist. E drept că pot fi substituite în alte contexte: Metrorexiştii/metrozii au făcut grevă; Ce mai vor şi metrorexiştii/metrozii ăştia?

 

pedeserişti (PDSR-işti, P.D.S.R.-işti) – pedeserei

Substantivele din această pereche sinonimică s-au format prin derivare de la acelaşi cuvânt de bază PDSR, creat prin abreviere din iniţialele Partidului Democraţiei Sociale din România la care s-au adăugat în mod mai puţin obişnuit în sinonimia românească sufixele: –ist şi –el, ultimul folosit la plural ca şi în cazul cuvintelor decreţei, ceuaşei, pedei.

Formarea de cuvinte noi prin derivare de la baze create prin abreviere a devenit un procedeu destul de frecvent în limba română după 1990.   

Cuvintele din această pereche sinonimică aparţin domeniului politic, sunt echivalente din punct de vedere semantic, denumind „Membrii/simpatizanţii PDSR”, dar se deosebesc din punct de vedere stilistic.

Primul are valoare denotativă sau conotativă depreciativă în funcţie de intenţia vorbitorului, iar al doilea numai valoare depreciativă dată de asocierea sufixului diminutival –el cu numele unei formaţiuni politice.

P.D.S.R.-işti, mândria ţării.” E.m., VI, 15/1994, p.4; „Binevoitor cu pedeseriştii e cel mai puţin ţărănist dintre ţărănişti.” Ad., 2444/1998, p. 4; „Pentru a arăta capacitatea managerială a proaspătului PDSR-ist, trebuie menţionat faptul că pe lista de privatizare […] apare cifra 0.” Rl., 1691/1995, p. 2; „<Paştele mamelor voastre de pedeserei>” AC., VI, 6/1996, p.6; „Asta s-a întâmplat pe vremea pedesereilor.” AC., VIII, 11/1998, p.6; „Miloşevici are simpatizanţi printre pedeserei.” R.l., 3043/2000, p.3

Pedeserist este folosit atât la singular, cât şi la plural, iar pedeserei numai la plural.

Cei doi termeni pot fi substituiţi în contexte numai dacă pedeserişti este folosit la plural şi cu valoarea sa depreciativă. Membrii PDSR nu se vor denumi niciodată pe ei înşişi pedeserei, decât în glumă, iar într-un document scris elaborat de membrii PDSR este exclusă total folosirea cuvântului pedeserei.

Folosirea la plural a cuvântului pedeserei îi atribuie şi o nuanţă colectivă.

pedişti (PD-işti)pedei

Cele două cuvinte comportă o discuţie asemănătoare cu cea de la pedeserişti şi pedeserei. Sunt formate prin acelaşi procedeu, ataşarea sufixelor –ist şi –el la numele prescurtat al unei formaţiuni politice: Partidul Democrat, aparţin domeniului politic, se suprapun exact ca sens, denumind „Membrii, simpatizanţii Partidului Democrat” şi se deosebesc prin valoare afectivă, primul putând fi folosit atât cu valoare neutră, cât şi depreciativă, iar al doilea numai cu valoare depreciativă: „Dl Gavra s-a lăudat miercuri că va prezenta presei <Raportul Honcescu>, care îi incriminează pe PD-işti” Rl., 2461/1998, p.10; „[…] cei mai frământaţi moralmente sunt totuşi pediştii.” J.n., VI, 1413/1998, p.3; „Victor Ciorbea şi Remus Opriş afirmă că PeDeii n-au avut nici o influenţă în această decizie.” I.Ph., 843/1977, p.2; „Cât despre pedeii lui Petre Roman, pentru prima oară […] au trecut la faulturi grosolane.” Rl., supl. Al, IV, 205/2000, p.1

Sunt substituibili în contexte numai atunci când cuvântul pedişti este folosit la plural şi cu valoare depreciativă.

Prin folosirea sa la plural cuvântul pedei dobândeşte şi o nuanţă colectivă.

zvonac-zvoner

Cele două cuvinte s-au format de la o bază comună, substantivul de origine slavă zvon la care s-au ataşat sufixele: –ac pentru zvonac şi –er pentru zvoner şi sunt în relaţie de sinonimie totală, deoarece au acelaşi sens „Persoana care lansează zvonuri”, sunt folosite în stilul colocvial , au valoare depreciativă şi pot fi substituite unul cu altul în orice context.

„Din păcate, tactica manipulării prin intermediul zvonacului a prins şi de astă dată.” Rl., 1184/1994, p.4; „Zvonerul şi răspândacul” Z-Z., 12/1990, p.4

I.2. Un cuvânt format în limba română după 1990 şi un calc lingvistic

 

clorofilişti-verzi

Ambele cuvinte aparţin domeniului politic şi au acelaşi sens „Membru al Partidului Ecologiştilor”. Sunt folosite cu sens figurat şi sunt substituibile în contexte: „[…] se pare că în lupta de culise s-au înscris şi <verzii> (clorofiliştii) […]. Rl., VI, 21/1995, p.2

Cuvântul verzii este un calc lingvistic după italiană sau germană şi are ca trăsătură semantică definitorie culoarea verde a naturii. Prin  asemănare cu el în limba română s-a format cuvântul clorofiliştii de la substantivul de origine franceză clorofilă „Pigment care se găseşte în părţile verzi ale plantelor şi care joacă un rol fundamental în fotosinteză” la care s-a adăugat sufixul –ist.

Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, din cauza frecvenţei. Verzii este mult mai frecvent în vorbire decât clorofiliştii pentru care nu credem că există mai mult de o atestare.

Autorul articolului însuşi ştiind că este un cuvânt rar, metaforic pentru a fi înţeles de cititori  l-a scris în paranteză după sinonimul său verzii: „Se pare că în lupta de culise s-au înscris şi verzii (clorofiliştii) […].” Rl., VI, 21/1995, p.2

 

I.3. Un cuvânt anterior anului 1990 şi unul creat după 1990 prin derivare cu sufixe

 

golaniadă – universiadă

Cuvântul universiadă format de la substantivul Universi[tate] cu sufixul –iadă a existat în limba română înainte de 1990 cu sensul „Competiţie sportivă internaţională complexă la care participă tineretul din universităţi.” După 1990 el a dobândit sensul nou „Miting anticomunist organizat în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în primăvara anului 1990.” Participanţii la acest miting au fost denumiţi de preşedintele Iliescu golani. De la substantivul golan cu sensul nou, dobândit după 1990 prin ataşarea sufixului –iadă s-a format cuvântul golaniadă care are acelaşi sens ca şi universiadă. Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece deşi sunt identice din punct de vedere semantic, sunt termeni ocazionali şi pot fi substituiţi în contexte, au valoare afectivă diferită. Sensul depreciativ al lui golaniadă este mult mai puternic decât al lui universiadă din cauza valorii negative a cuvântului de bază golan definit în DEX drept „Om fără ocupaţie, care bate toată ziua drumurile fără să facă nimic util: derbedeu.”

[…] a realizat reportajul  celui mai lung miting din lume: GOLANIADA.” Z-Z., 10/1990, p. 4; „Prima universiadă anticomunistă din lume.” Z-Z., I, 11/1990, p. 8

 

maidanezi – bardoţi

Pentru denumirea câinilor vagabonzi în limba română există mai multe cuvinte cu o conotaţie glumeaţă: maidanezi, bardoţi, maidanezii lui Lis.

Cuvântul maidanez este mai vechi în limba română şi s-a format de la substantivul maidan cu sufixul –ez folosit, de obicei, pentru denumirea originii: englez, francez, milanez etc.

Înaintea lui, probabil, când era la modă limba rusă, s-a folosit cuvântul maidanov.

Bardoţi a apărut în limba română în urma vizitei întreprinse în ţara noastră de către actriţa franceză Brigitte Bardot pentru a ocroti câinii vagabonzi. El este o creaţie lexicală rară, de la un substantiv propriu străin Brigitte Bardot cu sufixul –ot.

Între cuvintele maidanezi şi bardoţi din această serie se stabileşte o relaţie de sinonimie parţială. Bardoţi are în plus trăsătura semantică  „ocrotiţi de actriţa franceză Brigitte Bardot”, este folosit numai la plural şi este o creaţie ocazională în timp ce maidanez este folosit în stilul colocvial, bucurându-se de o frecvenţă mai mare.

„Nu ştiu cât îi interesează pe cei mai buni prieteni ai omului care se adună în haite pe străzile noastre, dar ei… nu mai sunt maidanezi. Sunt <bardoţi>.” Rl., 3330/2001, p, 7

miner – lămpăşist

Miner este anterior anului 1990 şi provine din francezul mineur.

Lămpăşist este un cuvânt recent, format prin derivare de la substantivul lămpaş neînregistrat în Dex şi sufixul –ist.

Cele două cuvinte au acelaşi sens „Persoană care lucrează în mină”, dar se deosebesc din punct de vedere stilistic şi al frecvenţei.

Miner este o creaţie lexicală denominativă, folosită în limba română cu valoare neutră, iar în presa de după 1990 cu valoare depreciativă din cauza acţiunilor negative în care au fost implicaţi minerii, în timp ce lămpăşist are la bază o metonimie care denumeşte întregul printr-un instrument şi are numai valoare depreciativă, din această cauză substituţia lor fiind posibilă numai atunci când  miner are valoare peiorativă. Miner face deja parte din limba comună, iar lămpăşist este o creaţie ocazională, folosită, probabil, numai de autorul ei care a simţit nevoia de diversitate lingvistică şi de originalitate: „Mai mulţi cititori mă întreabă de ce, sosit la Bucureşti, hăitaşul Miron Cosma, lămpăşistul pe care şi l-ar fi dorit şi Gheorghe Doja pe tron, nu l-a căutat imediat pe un domn pe nume Virgil Măgureanu.” E.e., II, 6/1991, p.3

Prin urmare se află în relaţie de sinonimie parţială.

 

grevistgrevac

Cuvântul grevist este un neologism de origine franceză, un fel de termen tabu înainte de 1990.

Grevac este un termen recent format din substantivul grevă cu sufixul –ac, care după 1990 a dat naştere unui număr destul de mare de cuvinte cu valoare depreciativă: aplaudac, mccainiac, răspândac, schimbac, zvonac.

Ambele cuvinte au acelaşi sens „Participant la grevă”, dar se deosebesc prin valoarea stilistică, prin frecvenţă şi prin puterea de a rămâne în limba română.

Grevist face parte din limba comună, are o conotaţie de bază neutră, nefiind exclusă posibilitatea folosirii lui depreciative sau ironice în anumite contexte. Grevac este o creaţie efemeră şi are numai valoare depreciativă dată de asocierea unui neologism cu un sufix vechi.

Ele pot fi substituite în contexte numai dacă şi substantivul grevă este folosit cu valoare depreciativă.

 

pomanagiusponsoragiu

Cele două cuvinte sunt formate cu acelaşi sufix –giu de la baze diferite: pomanagiu de la cuvântul vechi, de origine slavă pomană, iar sponsoragiu de la cuvântul recent, de origine engleză sponsor.

Sunt folosite în acelaşi context şi au o conotaţie negativă, dată de sufix: „Acuma nu se mai spune pomanagiu, ci sponsoragiu.” R.M., III, 107/1992, p.2

Deşi în context par a fi perfect sinonime, ele se deosebesc totuşi ca sens, sponsoragiu fiind persoana care cere o sponsorizare, ci nu orice fel de pomană.

Pomanagiu face parte din vorbirea comună, fiind cunoscut de către toţi vorbitorii limbii române, iar sponsoragiu este o creaţie ocazională, fără nici o şansă de a supravieţui în limba română.

 

prostituatăkaforistătraseistă

Prostituată este un neologism de origine franceză anterior anului 1990.

Kaforistă şi traseistă au apărut după 1990 prin derivare cu sufixul –ist de la baze diferite: kaforistă < KFOR, abreviere din K[OSOVO] FOR[CE] „Forţa multinaţională de pace din Kosovo”, iar traseistă din cuvântul de origine franceză traseu.

Cele trei cuvinte se află într-o relaţie de sinonimie parţială. Semantic se suprapun numai pentru sensul „Femeie care întreţine relaţii sexuale cu cineva pentru a-şi câştiga existenţa”,  Kaforistă conţine o informaţie semantică în plus referitoare la persoanele de sex masculin cu care se întreţine relaţia sexuală „Membrii KAFOR” , iar traseistă conţine în plus informaţia „care îşi racolează clienţii stând pe marginea şoselelor.”

Prostituată face parte din limba comună, traseistă a apărut în argou de unde s-a extins în stilul publicistic şi în cel colocvial, iar kaforistă este foarte puţin cunoscut, putând fi chiar o simplă creaţie ocazională de-a ziaristului, după cum ne lasă să credem şi faptul că este pus în paranteze:

„Grosul trecerilor ilegale în Serbia este reprezentat de duduile plecate <la treabă>, de <kaforiste>.” Rl., 24.03.2000, p. 26

„În atenţia poliţiştilor se află şi traseistele de pe şoseaua de centură a Ploieştiului.” Ag., 25/1998, p.2

Atât cuvântul prostituată, cât şi sinonimele sale: kaforistă şi traseistă au o conotaţie depreciativă dată de ocupaţia persoanelor respective.

ziarist-pixar-presar

Ziarist este un neologism anterior anului 1990, explicat în DEX ca fiind un derivat din cuv. ziar, după modelul cuv. it. diarista. Cuvântul bază ziar este la rândul lui un derivat format de la substantivul zi cu suf. –ar după modelul it. diario. Cuvântul ziarist este înregistrat în DEX cu două sensuri:

1)      „persoană care lucrează în redacţia unui ziar, a unei reviste sau care colaborează (permanent) la ele; gazetar, jurnalist.”

2)      „persoană care vinde sau distribuie ziare.”

Cele trei cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece între ele se află diferenţe semantice, stilistice şi de frecvenţă. Din punct de vedere semantic se suprapun numai pentru sensul 1 al cuvântului ziarist.

Ziarist face parte din limba comună şi este folosit de obicei cu valoare neutră şi, mai rar, depreciativ în funcţie de intenţia vorbitorului.

Presar are în context valoare depreciativă, iar pixar este o creaţie rară, metonimică, folosită cu valoare neutră.

„Iar noi, pixarii, ziariştii de zi şi de noapte, care la urma urmei, am putea beneficia de dreptul la grevă.” Ţ., 156/1993, p. 1; „În prezentul care ne macină să revenim la presa independentă a unor <presari>; ştiu ce înseamnă cuvântul în argoul de pârnaie, dar îl folosesc pentru acei oameni din <presă> care ar trebui să fie îndrumaţi cu gingăşie gardienească, spre <başcă>.” RM., III, 107/1992, p. 4

I.4. Sinonimia se manifestă între termeni argotici.

Din mulţimea cuvintelor care au apărut în argou după 1990, am selectat câteva serii sinonimice referitoare la lucrătorii Ministerului de Interne, la bani şi la apariţia unei ocupaţii noi, schimbarea ilegală de valută.

parai-verzişori-verdeaţă

În argou, banii au constituit totdeauna o sursă bogată a sinonimiei. Ei poartă denumiri dintre cele mai surprinzătoare şi mai originale: biştari, love, lovele, mardei, mangoţi. După 1990, pătrunderea masivă a dolarului pe piaţa românească a avut urmări şi în argou unde pentru denumirea lui s-au folosit cuvinte vechi, precum: verdeaţă, format în limba română de la verde + suf. –eaţă. Sau au fost creaţi termeni noi precum: verzişori, un derivat de la adjectivul verde şi suf. –işor, parai, probabil, o contaminare între para[le] şi [dolar]i.

Cele trei cuvinte au acelaşi sens, se folosesc în acelaşi registru lingvistic, argoul, de unde au pătruns în stilul colocvial şi, ca orice termen de argou, vor fi destul de repede înlocuite cu altele. Între ele există totuşi o uşoară diferenţă stilistică şi de frecvenţă. Verdeaţă are sens figurat, iar parai este mai frecvent în uz decât verzişori şi verdeaţă ceea ce ne îndreptăţeşte să le considerăm sinonime parţiale.

Se pare că norocul i-a surâs: turişti berechet, verzişori la îndemână.” Ad., 2385/1998, p. 8;

„Se înţelege, nu gratis, ci în funcţie de paraii foşnitori.” R., VII, 3/1996, p. 4. Pentru verdeaţă vom încerca să reconstituim un context pe care l-am găsit cu certitudine într-un jurnal, după 1990, dar nu l-am consemnat la timpul respectiv „Îmi cumpăr verdeaţă şi p-ormă mă duc şi eu la turci.”

 

schimbac-schimbaş, valutar şi valutist

În modul de formare al cuvintelor din această serie se constată o adevărată simetrie în ceea ce priveşte baza şi o mare varietate a sufixelor. Primele două cuvinte schimbac şi schimbaş au ca bază comună verbul de origine latină, din fondul mai vechi al limbii  a schimba la care s-au adăugat sufixul –ac pentru a schimba şi – pentru schimbaş, iar următoarele două valutar şi valutist au ca bază substantivul neologic de origine italiană valută la care s-au adăugat sufixele: –ar şi –ist.

Schimbaş este înregistrat în DEX cu un sens denotativ ieşit din uz „Soldat care face parte din trupele cu schimbul”, dar care este greu de crezut că a fost cunoscut de autorul cuvântului schimbaş cu sensul actual.

Cuvintele din această serie se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece sunt identice ca sens, denumind „Persoana care schimbă valută în mod ilegal”, au fost folosite la început numai în argou de unde au trecut în stilul colocvial, au valoare depreciativă dată de acţiunea săvârşită de persoana denumită de cuvintele respective, pot fi substituite în orice context şi vor avea, probabil, o existenţă efemeră în limba română, ca orice termen de argou.

Schimbacii de valută şi schimbarea de mentalitate.” Ag., VIII, 364/1997, p.1; „În sfârşit, Poliţia din Ploieşti a reuşit să pună mâna pe doi schimbaşi.” Pl., IV, 120/1994; „Dar ei, fiind şi valutari au înghiţit uşor hapul.” R., VI, 44/1995, p.1; „Poliţia i-a fugărit uşor pa valutişti.” Rl., 2248/1997, p.24

Privitor la derivarea sinonimică se observă o foarte mare diversitate în ceea ce priveşte asocierea dintre o anumită bază şi sufix şi concurenţa dintre anumite sufixe.

Acelaşi sufix se ataşează la baze diferite:

ime:    bozgor (bozgorime) – maghiar (maghiarime)

ist:      caşcaval (caşcavalist) – ciolan (ciolănist)

CD (CD-ist) – cheie (cheist) – convenţional (convenţionalist)

KFOR (kaforistă) – traseu (traseistă)

el (pl. ei):       Ceauş[escu] (ceauşei) – decret (decreţei)

-iadă:   miner (mineriadă) – Miron (mironiadă) – septembrie

(septembriadă)

golan (golaniadă) – Universitate (universiadă)

-giu:     pomană (pomanagiu) – sponsor (sponsoragiu)

Sufixe diferite se ataşează la aceeaşi bază:

ist – er:          caşcaval (caşcavalist – caşcavalier)

ardist:        miting (mitingard – mitingist)

– arist:          moţiune (moţionar –moţionist, valutar – valutist)

istel:           PDSR (pedeserişti – pedeserei); PD (pedişti – pedei)

– acer:          zvon (zvonac- zvoner)

– ac:          schimba (schimbac – schimbaş)

Sufixe diferite se ataşează la baze diferite:

erist:           mină (miner) – lămpaş (lămpăşist)

ezot:            maidan (maidanez) – Bardot (bardoţi)

Sufixe diferite se ataşează la baze parţial diferite:

istod:          Metrorex (metrorexist) – metrou (metrod)

Concurenţa se stabileşte între sufixe care au fost productive şi înainte de 1990: –ist, –ime, –ar şi sufixe care înainte de 1990 au fost mai puţin productive: –el (-ei), –iadă, –giu, –ard, –ez, –ac şi chiar rare: –od, –ot.

Sufixele –ez şi –el apar cu valori schimbate: –ez nu mai creează derivate care denumesc locuitorii altor popoare, ci dă naştere la o creaţie glumeaţă (maidanez), iar –el, folosit la plural, este asociat şi cu sigle ale unor partide politice (PD, PDSR), având o puternică valoare depreciativă.

Din punct de vedere morfologic o singură bază este verbală, una adjectivală şi restul sunt substantive:

  • comune primare: bozgor, caşcaval, cheie, golan, maidan, metrou, miner, miting, moţiune, sponsor, valută, zvon
  • comune derivate: golan, lămpaş
  • proprii: nume de persoană: Bardot, Ceauşescu, Miron
  • nume de instituţii: Universitate
  • compuse recente: CD, PD, PDSR, Metrorex

Etimologic majoritatea bazelor sunt de origine latino-romanică: latină (cheie, a schimba), franceză (decret, grevă, metrou, miner, moţiune), italiană (valută), franceză-latină (convenţional, Universitate), franceză-engleză (miting), urmate de cele de origini diverse: turcă (caşcaval), slavă (ciolan), greacă (septembrie), maghiară (maghiar), engleză (sponsor), două sunt formate în limba română: golan şi lămpaş, iar unul cu etimologie necunoscută, nefiind înregistrat în DEX.

Cele mai multe derivate sinonimice au valoare depreciativă dată de sufix, de bază, fie şi de bază şi de sufix, de asocierea dintre o bază neologică şi un sufix vechi sau invers, fie de intenţia vorbitorului sau de meseria practicată de anumite persoane.

Cuvintele schimbaş şi universiadă după 1990 au dobândit numai sensuri noi.

I.5. Sursa sinonimiei o constituie împrumuturile din alte limbi.

a) Toţi termenii seriei sunt împrumutaţi

 

Elţîngate – Kremlingate – Rusiagate

După 1990, în vocabularul internaţional au apărut o serie de cuvinte precum Angolagate, Bagdadgate, Bibigate, Bruneigate, Elţîngate, Irangate, Kremlingate, Minerva-gate, Monicagate, Otopeni Gate, formate dintr-un substantiv propriu şi un nou element de compunere –gate, desprins din „afacerea Watergate” în care a fost implicat preşedintele american Richard Nixon. Cuvintele mai sus amintite denumesc o afacere ilegală în care sunt implicaţi un preşedinte de stat, persoane din stafful prezidenţial sau o firmă importantă. Unele din ele se grupează în serii sinonimice precum: Elţîngate-Kremlingate-Rusiagate, Monicagate-Sexgate-Zippergate. Cuvintele din prima serie s-au format dintr-un substantiv propriu: Elţîn, Kremlin şi Rusia, la care s-a ataşat elementul comun –gate. Toate sinonimele din această serie sunt termeni internaţionali, au acelaşi sens „deturnare de fonduri în care se bănuieşte că a fost implicat preşedintele rus Boris Elţîn” şi sunt substituibili în contextele pe care le posedăm, prin urmare se află în relaţie de sinonimie totală:

„[…] scrie cotidianul italian <Corriere de la Sera> oferind noi informaţii despre scandalul <Elţîngate> […].” C., III, 216/1999, p.4; „Parchetul din Zurich a deschis o anchetă la adresa lui Felipe Turover, omul considerat ca martor-cheie în scandalul de corupţie care a zguduit Kremlinul, supranumit Kremlingate […].” Rl., 2885/1999, p.4; „Putin a încercat să minimalizeze Rusiagate arătând că este vorba doar despre spălare de bani muradri […].” Rl., 2883/1999, p.6

Monicagate-Sexgate-Zippergate

 

Pentru denumirea relaţiilor extraconjugale ale preşedintelui american Bill Clinton cu Monica Lewinski au fost create mai multe cuvinte: Monicagate, Sexgate, Zippergate formate în limba engleză de unde prin intermediul mass-media au pătruns în mai multe limbi. Spre deosebire de cuvintele din seria anterioară, elementul –gate nu s-a ataşat numai la substantive proprii. Monicagate este format din substantivul propriu Monica şi -gate, sexgate din substantivul comun engl. sex şi -gate, iar Zippergate din substantivul comun engl. zipper şi –gate. Sunt sinonime totale, deoarece au acelaşi sens şi se pot substitui în contextele pe care le posedăm.

„Dintre subiectele internaţionale, presa britanică se opreşte asupra scandalului <Monicagate> […].” C., II, 176/1998, p.15; „Sexgate” (titlu), Rl., 2387/1998, p. 4; „Oricum, comparaţia cu celebra afacere <Watergate> care a dus la demisia lui Nixon s-a impus de la sine, de unde şi denumirea de <Zippergate> (afacerea fermoarului) dată prompt crizei descrise ca fiind cea mai gravă din timpul mandatului lui Clinton.” Ad., 2383/1998, p.11;

 

sommet – summit

Dorinţa de exprimare cât mai succintă şi tendinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române au făcut ca în locul sintagmei întâlnire la cel mai înalt nivel, după 1990 să fie folosite cuvântul de origine franceză sommet şi cel de origine engleză summit:

Sommet european privind problema locurilor de muncă […].” Rl., 2330/1997, p. 4

„În acest context obiectul summit-ului de la Roma devine mai complex decât era prevăzut.” Rl., 1791/1996, p. 8

Ele au fost folosite la început în limbajul mass-mediei de unde au început să treacă în vorbirea oamenilor cultivaţi. Cel care a reuşit să se impună este cuvântul summit, probabil, datorită prestigiului de care se bucură limba engleză pe plan mondial.

 

b) Un cuvânt existent în limba română înainte de 1990 şi unul împrumutat

cutie-bax

Cuvântul de origine engleză bax a circulat în limba română înainte de 1990, numai pe cale orală, mai ales în limbajul comercianţilor ilegali, nefiind înregistrat în dicţionarele limbii române: DEX 2, DN 3, DCR 2. După 1990 s-a bucurat de o frecvenţă foarte mare în vorbire, trecând din limbajul comercianţilor în vorbirea comună.

Este folosit şi în scris, în presa postdecembristă numărul de atestări fiind destul de mare: „Am cumpărat numai 600 de bax-uri.” Exp., I, 30/1990, p. 4; „[…] s-a produs operaţiunea de descărcare a baxurilor de ţigări.”  Rl., 2456/1998, p. 24. Pentru restul contextelor a se vedea Dicţionarul de nelogisme şi abrevieri recente.

În BBC English Dictionary cuvântului box i se atribuie două sensuri: 1) „Container care are margini înalte şi rigide şi care uneori are un capac”; 2. „Cutie şi conţinutul ei sau numai conţinutul ei.” În limba română este folosit cu cel de-al doilea sens, dar nu este sinonim perfect cu substanivul cutie, deoarece prin bax se înţelege „o cutie mare care conţine mai multe cutii sau, în general, mai multe obiecte de acelaşi fel, ambalate separat”: bax de ţigări „o cutie mare din carton, în care se află mai multe cartuşe”,  bax de cafea „o cutie mare în care se află mai multe pachete de cafea”, bax de şerveţele „o cutie mare în care se află mai multe pachete de şerveţele.” Bax nu se poate substitui cu substantivul cutie în exemple precum: Am cumpărat o cutie de ness/ de bere/ de pantofi.

homosexual – gay

După 1990 când influenţa engleză asupra limbii române a devenit foarte puternică în limbajul presei postdecembriste în locul cuvântului de origine franceză homosexual ziariştii au folosit destul de frecvent substantivul englez gay: „Pierderile şi lucidităţile unui gay.” Ad., 1230/1990, p.4. Cele două cuvinte coincid din punct de vedere semantic, ambele având sensul „Persoană care practică homosexualitatea; pederast”. În limbajul mass-mediei şi în vorbirea curentă gay nu a reuşit să se impună în defavoarea lui homosexual, chiar dacă are un corp fonetic mai mic şi ar fi putut să fie preferat din acest motiv. O problemă de adoptare ar fi putut să o constituie forma de plural a cuvântului gay, pentru care nu posedăm nici un context şi care ar fi avut o sonoritate destul de ciudată în limba română: gayi: Gayi au protestat, Parada gay-ilor s-a sfârşit. La singular poate fi uşor folosit şi substituit cu homosexual: El este  gay/homosexual; Visul unui gay/homosexual. În stilul colocvial a fost preferată forma homo, variantă prescurtată a cuvântului homosexual.

lagăr – gulag

O dată cu dispariţia cenzurii ceauşiste în limbajul presei postdecembriste şi-a făcut apariţia cuvântul provenit din limba rusă, gulag care se află într-o relaţie de sinonimie parţială cu substantivul de origine germană lagăr, deoarece între ele există diferenţe semantice şi de frecvenţă în uz.

În DEX cuvântului lagăr i se atribuie următoarele sensuri: „I 1 Loc de staţionare a trupelor în corturi sau în bărci; tabără, campament. 2. Loc în care sunt ţinuţi închişi şi sub supraveghere prizonierii de război sau, în regimurile totalitare, persoanele considerate ostile regimului. 3. (În trecut) Totalitatea statelor şi a persoanelor care luptau pentru aceeaşi idee social-politică. II Organ de maşină pe care se sprijină sau se ghidează o axă, o osie, un arbore.”

În contextele pe care le posedăm substantivul gulag are sensurile: „Direcţia de Stat a Lagărelor” şi „Loc unde erau ţinute sub supraveghere şi supuse la muncă, în condiţii foarte grele, persoanele care se opuneau regimului comunist: […] au existat pe pământul ţării noastre şi numeroase gulaguri propriu-zise, caracteristica de căpătenie a sinistrei epoci de aur ceauşiste a fost transformarea României într-un imens gulag.” Fl., 2/1990, p.24;  „În gulag-urile sovietice” (titlu), C.l., III, 385/1991, p.1; „După otrăvirea lui STALIN (martie 1953), GULIT-ul (Direcţia principală a lagărelor de reeducare prin muncă) a înlocuit  GULAG- ul” Rl., 1830/1996, p.20.

Prin urmare, substantivele lagăr şi gulag se suprapun semantic numai pentru sensul „Loc unde erau ţinute sub supraveghere şi supuse la muncă, în condiţii foarte grele persoanele considerate ostile regimului comunist.”

Cuvântul lagăr face parte din limba comună, pe când gulag, fiind un termen nou este cunoscut şi întrebuinţat de către un număr foarte mic de vorbitori.

publicitateadvertising

După 1990, pe lângă substantivul de origine franceză publicitate a început să fie folosit în limba română şi corespondentul său din limba engleză, advertising: „Din studiul ofertelor lansate de firmele consacrate în advertising, concluzia care se desprinde este aceea că, tarifele sunt mari […].” C., I, 2/1997, p. 3; „România liberă îţi poate oferi o carieră în advertising?” Rl., 3328/2001, p. 18

La nivel semantic sunt echivalente, având sensul: „Faptul de a face cunoscute produse sau evenimente publicului, adeseori pentru a-l determina să cumpere sau să meargă la evenimente; difuzare de informaţii în public”. Se află totuşi în relaţie de sinonimie parţială, deoarece nu se pot substitui în toate contextele. Sunt substituibile  în sintagmele: agent de publicitate/advertising, firmă de publicitate/advertising, dar nu şi în construcţii precum:  a face publicitate, a da publicităţii, mica publicitate. Advertising rămâne mai mult un termen tehnic, pe când în vorbirea comună continuă să se folosească mai mult publicitate.

 

şlagăr – hit

După 1990 cuvântul de origine germ. şlagăr a început să fie concurat de cel de origine engl. hit. Cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie totală, deoarece se folosesc în aceeaşi variantă a limbii române, fiind termeni muzicali, au acelaşi sens „Melodie de mare succes; Cântec la modă” şi se pot substitui în contexte.

„[…] veţi regăsi şi câteva cover-version ale unor hituri celebre.” M., XLI, 11/1998, p. 2

ţiganrom (rrom)

Pentru a scăpa de conotaţiile negative ale cuvântului ţigan, ţiganii înşişi au propus înlocuirea cuvântului ţigan cu rom care în limba romani înseamnă „om.”

Deoarece a apărut speculaţia greşită că român ar fi un derivat de la rom „ţigan”, cuvântul rom a fost scris cu doi „r”: rrom şi din cauza omonimiei cu substantivul rom „băutură alcoolică” a dobândit conotaţii glumeţe: „Telefonie cu esenţă de rrom. Un rrom îşi face abonament de telefonie mobilă şi îi lipseşte buletinul.”Con., 3/2002, p.125

Cele două cuvinte ţigan şi rom (rrom) coexistă, în exprimarea orală fiind mai frecvent ţigan, iar în cea scrisă şi mai ales în documentele, informaţiile, programele oficiale referitoare la viaţa acestei etnii este folosit mai mult cuvântul rom.

Majoritatea cuvintelor împrumutate recent sunt de origine engleză folosite din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române, de a folosi termeni la modă, de a face exprimarea mai uşoară: advertising, bax, gay, hit, party, summit, de origine franceză – sommet, rusă – gulag şi romani –  rom sau sunt termeni internaţionali precum: Rusiagate, Kremlingate, Elţîngate, Monicagatesexgate, zippergate.

 

 

II. Cuvintele aflate în relaţie de sinonimie sunt adjective.

 

publicitar-promoţional

În paralel cu adjectivul de origine franceză publicitar  după 1990 a început să fie folosit şi cel de origine engleză promoţional, probabil, din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române. El a fost folosit la început în limbajul mass-mediei, de unde a trecut în cel al reclamelor şi în vorbirea comună, numărul de contexte în care apare fiind destul de mare: „campanie promoţională” M., XXXV, 8/1993, p.2; „gest comercial strict promoţional” Ad., 1571/1995, p.6; „clipuri promoţionale” M., XXXVIII, 17/1995, p.2; „oferta promoţională” Rl., 2446/1998, p.25; „preţuri promoţionale” Rl., 2459/1998, p.6 etc.

În ciuda identităţii de sens şi a posibilităţilor de substituţie totală, cele două cuvinte se află în relaţie de sinonimie parţială, deoarece promoţional este mai frecvent în uz decât publicitar.

CONCLUZII

În publicistica postdecembristă sinonimia este puternic reprezentată, materialul oferit de noi fiind departe de a epuiza inventarul perechilor şi al seriilor sinonimice recente.

Cea mai mare parte a cuvintelor analizate sunt în relaţie de sinonimie parţială.

Sub raport morfologic majoritatea sinonimelor se încadrează în clasa substantivelor şi foarte puţin în cea a adjectivelor.

Sursele sinonimiei sunt diverse: formarea cuvintelor prin mijloace interne, mai ales derivare, folosirea unor cuvinte cu sens figurat, atribuirea de sensuri noi unor cuvinte anterioare anului 1990, dorinţa de a scăpa de conotaţia negativă, ruşinoasă a unor cuvinte, împrumutarea de cuvinte din alte limbi, fie deoarece nu existau în limba română termeni corespunzători, fie din dorinţa de internaţionalizare a vocabularului limbii române.

Este demnă de remarcat iniţiativa unor ziarişti de a traduce în paranteză cuvântul provenit dintr-o limbă străină.

În majoritatea cazurilor sinonimele au coexistat sau coexistă în vorbire, uneori reuşind deja să se impună unul în defavoarea altuia.

Fie că sunt termeni ocazionali sau cu şanse mai mari de a supravieţui în limba română, ele au rol important în îmbogăţirea limbii române, în exprimarea mai clară, mai expresivă, mai nuanţată a unei idei, a denumirii unui obiect, unei acţiuni, unei atitudini.

Pentru cunoaşterea sensului unor sinonime recente considerăm necesară includerea lor în dicţionare şi în manualele şcolare.

Capitolele de vocabular ar putea să conţină şi să explice sub raport fonetic, semantic şi al utilizărilor contextuale şi  cuvinte precum: advertising, gulag, hit, moţionar, moţionist, promoţional, summit.

ABREVIERI:

Ad. = Adevărul

Ag. – Argus

C – Curentul

C.l. – Cuget liber

Cot. – Cotidianul

E.m. – Expres magazin

Fl. = Flacăra

M = Magazin

Rl. = România liberă

R.M. – România mare

Teh. – Tehnică

BIBLIOGRAFIE

Bidu-Vrănceanu, Angela / Forăscu Narcisa (1998): Cuvinte şi sensuri, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, p.112-154

Bucă, Marin / Evseev, Ivan (1976): Probleme de semasiologie, Timişoara, Editura Facla, p. 118-142

Bulgăr, Gheorghe (1984): <Sinonimia lexicală>, Sinteze de limba română, coord. Hristea, Theodor, Editura Albatros, p.32-38

Coteanu, Ion / Forăscu, Narcisa / Bidu-Vrănceanu, Angela (1985): Limba română contemporană. Vocabularul, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, p. 85-104

Dicţionarul explicativ al limbii române (1998): Ediţia a doua, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti

Dicţionar general de ştiinţe, Ştiinţe ale limbii (1997): Editura Ştiinţifică, Bucureşti

Dicţionar invers al limbii române & CD – ROM (2007): coord. Cecilia Căpăţână, Editura Niculescu, Bucureşti

Dumitrescu, Florica (1997): Dicţionar de cuvinte recente, Ediţia a doua, Editura Logos, Bucureşti

Forăscu, Narcisa (2000): <Categorii semantice: Sinonimia>, Limba şi literatura română, 2, p.6-10

Stoichiţoiu – Ichim, Liliana (2001): Vocabularul limbii române actuale, dinamică, influenţe, creativitate, Editura All Educational, Bucureşti

Şerban, Vasile / Evseev, Ivan (1978): Vocabularul românesc contemporan, Editura Facla, Timişoara, p.188-205

Trifan, Elena / Trifan, Ioan Adrian (2003): Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu – Prahova

Vinţeler, Onufrie (1983): Probleme de sinonimie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti

(493)

Cărţi care reflectă creativitatea lexicală a limbii române în presa românească din perioada 1990-2001

  1. 1.      Elena Trifan, Adrian – Ioan Trifan, Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovea, Ceraşu-Prahova, 2003, cu un Cuvânt înainte de prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu

                                                                       CUVÂNT ÎNAINTE

„Îmi face o plăcere deosebită să pot scrie câteva rânduri de apreciere  la Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente redactat de doamna Elena Trifan, care mi-a fost studentă cu mulţi ani în urmă şi de fiul d-sale Ioan Adrian Trifan.

Lucrarea care conţine peste 9000 de intrări este rodul unei munci făcute cu multă răbdare şi acribie, mărturie ca puhoiului de cuvinte şi de abrevieri noi, folosite în presă, care oglindesc schimbările politice, sociale şi economice din 1989 până azi.

Dicţionarul este extrem de util nu numai pentru toţi cei care citesc bogata presă acutală românească, dar şi pentru toţi lingviştii care se ocupă de lexicul limbii române.

Pentru aceştia din urmă lucrarea va fi un izvor de documentare indispensabil pentru orice studiu lexical, inclusiv de formare a cuvintelor din ultimul deceniu. Pe baza materialului se vor putea face şi studii privitoare la cuvintele străine pătrunse recent în limba noastră, cât şi la felul lor de adaptare la sistemul fonetic şi gramatical al limbii române.  Valoarea dicţionarului este considerabil mărită de faptul că toate cuvintele sunt citate în context şi dispun de o atestare exactă. Nu-mi rămâne decât să-i felicit pe cei doi autori şi să doresc operei lor succesul deplin meritat.”

                                                                               Prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu, Innsbruck, 2003

 

ARGUMENT

            După cum se ştie, limba este un sistem viu, iar vocabularul este compartimentul cel mai expus transformărilor interne şi mai ales externe ce se exercită asupra ei.

Evenimentele din decembrie 1989, abolirea cenzurii, transformările economice, politice, sociale, culturale ce au urmat, apariţia unui număr mare de publicaţii, o mai mare receptivitate a ţării noastre faţă de rezultatele ştiinţei şi tehnicii actuale, creşterea interesului şi realizarea unei mai mari implicări a României în problemele vieţii internaţionale, au dus la apariţia unei adevărate explozii lexicale în limba română, pe cât de uimitoare, pe atât de necesară.

În 1990, la sugestia şi sub coordonarea domnului acad.prof.dr. Ion Coteanu am început un studiu asupra vocabularului presei postdecembriste, concretizat iniţial într-o lucrare de gradul I, care urma să fie continuată sub forma unei teze de doctorat.

Am optat în cele din urmă pentru realizarea unui dicţionar, deoarece am considerat că prin înregistrarea şi explicarea cuvintelor noi apărute în limba română, el este necesar unui număr mare de cititori de vârste şi profesii diferite, permiţând totodată posibilitatea efectuării unor studii teoretice de către specialişti.

Redactarea dicţionarului a fost precedată de studierea amănunţită a bibliografiei de specialitate şi a dicţionarelor româneşti şi străine pe care le-am completat cu informaţiile oferite de Internet.

Lucrarea elaborată împreună cu fiul meu conţine un număr de 9170 de cuvinte culese din publicistica anilor 1990-2001, formate în limba română sau împrumutate din alte limbi şi se impune prin noutatea cuvintelor înregistrate şi explicate, aprox. 95% fiind inexistente în celelalte dicţionare explicative ale limbii române, prin varietatea domeniilor şi compartimentelor  din care provin cuvintele: argou, asigurări, armată, artă, finanţe-bănci, cultură, informatică, învăţământ, medicină, religie, parapsihologie, politică, sport, ştiinţă, telecomunicaţii, transporturi.

Spre deosebire de alte lucrări lexicografice conţine şi substantive proprii, un număr foarte mare de abrevieri, denumiri de agenţii, asociaţii, expoziţii, instituţii, organisme româneşti şi internaţionale, parteneriate, programe, proiecte etc.

Am considerat că este necesară şi înregistrarea unui număr foarte mic de cuvinte care au circulat pe cale orală înainte de 1990 sau au fost trecute sub uitare de cenzura ceauşistă, de cuvinte înregistrate în dicţionare înainte de 1990, dar care nu se bucurau de frecvenţa actuală sau care au dobândit sensuri noi denotative sau conotative după 1990.

Pe lângă sens şi etimologie, sunt indicate domeniile de activitate, încadrarea morfologică, sinonimele şi variantele de adaptare, ceea ce, după cum observa şi doamna prof.dr.dr.hc. Maria Iliescu în „Cuvântul înainte”, poate fi de un mare folos în realizarea unor studii teoretice asupra vocabularului românesc actual.

Fiecare cuvânt este însoţit de unul sau mai multe contexte luate din presă, care oferă de cele mai multe ori definiţii detaliate, completări de sens de la un ziar la altul şi de la un an la altul, fiind totodată o dovadă a frecvenţei cuvântului în limba română.

Deoarece dicţionarul nu se adresează numai cunoscătorilor de limbi străine, am renunţat la transcrierea fonetică a pronunţiei neologismelor şi de teama de a nu se crea confuzii nu am făcut diferenţa între engleza britanică şi cea americană în ceea ce priveşte etimologiile.

Deşi conţine un număr destul de mare de cuvinte-titlu şi sintagme, dicţionarul este departe de a oferi o imagine completă a vocabularului presei actuale, fapt ce ar fi fost posibil numai prin lucru în echipă şi studierea tuturor ziarelor care au apărut în perioada amintită.

Sperăm totuşi să constituie un instrument util de lucru pentru toţi cei care vor apela la ajutorul lui.

Adresăm mulţumiri doamnei prof.dr.dr.h.c. Maria Iliescu de la care „cu mulţi ani în urmă” ne-am însuşit tehnica de lucru, şi ne-a onorat cu un scurt „Cuvânt înainte”, domnului comandor (r) Neculai Pădurariu pentru revistele, fişele pe care ni le-a pus la dispoziţie şi ajutorul acordat în lămurirea unor cuvinte, d-lui prof Ion Dumitru, d-nei prof. Maria Adriana Burtoi, soţului meu Ioan Trifan pentru încurajarea pe care ne-au oferit-o în momentele mai dificile ale elaborării şi domnului director Traian Cepoiu de la Editura Scrisul Prahovean care a fost de acord să publice această lucrare chiar şi în condiţii materiale modeste.

Le suntem de asemenea sincer recunoscători celor care ne-au pus la dispoziţie cărţi şi pliante de serviciu.

Elena Trifan

  1. 2.     Elena Trifan, Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001, Editura Digital Data Cluj, 2010, cu un Cuvânt înainte de Prof.dr.dr. h.c.mult. Maria Iliescu

                                                                    CUVÂNT ÎNAINTE

Cartea  Formarea  cuvintelor în publicistica actualǎ  (derivarea) – perioada 1990 – 2001 reprezintă teza de doctorat, susţinută la Universitatea din Craiova în anul 2008, a autoarei. Lucrarea completează şi dezvoltă un aspect  al  Dicţionarului de neologisme şi abrevieri recente[1], bazat pe limba presei între 1990-2001, un document nepreţuit  pentru limba jurnalistică din  această perioadă.

Lucrarea  pe care o prezentăm aici se ocupă de  derivarea cu prefixe şi cu sufixe a 1144 de cuvinte-titlu.  Toate afixele sunt însoţite de un scurt istoric, de indicarea sensurilor din  româna contemporană, de analiza bazelor la care se adaugă afixul şi de lista derivatelor aferente, prezentate  în  contexte. Productivitatea fiecărui afix este analizată istoric, înainte si după 1989. Pentru indicarea etimologiilor autoarea s-a orientat în primul rând după ultima ediţie a Dicţionarului explicativ al limbii române.

Foarte folositoare pentru toţi cei care sunt interesaţi de formarea cuvintelor în limba română a fost ideea autoarei de a indica o succintă bibliografie specială a afixelor tratate.

Concluziile care încheie capitolele privitoare la diferitele afixe permit cititorilor să se orienteze mai repede în marea bogăţie de date pe care o oferă cartea.

Lăsând cititorului plăcerea de a descoperi singur concluziile care se desprind din această importantă lucrare care nu va putea lipsi din nicio bibliografie cu privire la formarea cuvintelor în limba română, ne permitem să spicuim aici numai câteva fapte mai interesante. Astfel, din cele 1144 de  cuvinte analizate, 626 sunt derivate cu prefixe, dintre care un număr deosebit de mare sunt prefixe superlative, prin natura lor expresive.

Dintre afixele sufixale se remarcă prin frecvenţa lor, sufixele nume de agent, în fruntea cărora se găseşte, ca şi în cazul celorlalte limbi romanice, sufixul modern –ist(ă).

În partea consacrată sufixelor, cititorul va avea plăcerea  de a găsi multe exemple interesante de creativitate  a limbii, care dau naştere unor jocuri de cuvinte şi  unori formaţii hazlii.

Cartea doamnei Elena Trifan constituie o contribuţie preţioasă în domeniul formării cuvintelor în limba română şi totodată, împreună cu Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente este o oglindă fidelă a schimbărilor care au avut loc şi care mai au loc în limba română după 1989. E o carte care n-ar trebui să lipsească din bibliotecile de specialitate și care va interesa și pe toți cei care sunt preocupați de limba pe care o vorbesc: româna.

Prof. Dr.dr.h.c.mult . Maria Iliescu                                                                11 mai 2010

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă constituie teza de doctorat Formarea cuvintelor în publicistica actuală. Derivarea. Perioada 1990-2001, susţinută în 2008,  la Universitatea din Craiova, referent ştiinţific Prof. Dr. dr.h.c.mult Maria Iliescu.[2]

În această lucrare ne-am propus să studiem formarea cuvintelor în presa postdecembristă numai prin procedeul derivării progresive cu prefixe şi sufixe.

Atenţia noastră s-a oprit asupra formării cuvintelor prin derivare în perioada postdecembristă. Am ales această perioadă, deoarece constituie un moment esenţial din istoria limbii române, marcată de o adevărată explozie lexicală, ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 care au dus la dispariţia cenzurii ceauşiste, la o serie de  transformări în viaţa politică, socială, economică, financiară, culturală a ţării, la ieşirea României din starea de închistare şi izolare şi de participare activă la evenimentele vieţii internaţioanale, la extinderea colaborării multilaterale cu alte state, la integrare în structurile şi organismele europene şi internaţionale, la receptivitate faţă de realizările tehnicii şi ştiinţei contemporane.

Corpusul lucrării l-a constituit Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente (DNAR) elaborat de autoarea prezentei lucrări şi de fiul ei, Adrian-Ioan Trifan. Dicţionarul a apărut în anul 2003 la Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu şi conţine peste 9000 de cuvinte-titlu din perioada 1990-2001, excerptate dintr-un număr mare de ziare menţionate la sfârşitul lucrării.

Cuvintele din acest dicţionar au fost excerptate din presă, atât datorită caracterului ei lexical, creativ, cât şi datorită complexităţii stilului publicistic în care se găsesc deopotrivă aspecte ale stilului ştiinţific, beletristic şi colocvial. În alegerea noastră a jucat un rol şi libertatea  de exprimare  a opiniilor şi de meditiazare a noutăţilor din viaţa internă şi internaţională, caracteristică pentru presă.

Lista de cuvinte din DNAR a fost completată cu materialul lucrării mele de gradul I, Neologismele în publicistică (NPA) din 1991, coordonată de Acad. Prof. Dr. Ion Coteanu, Universitatea din Bucureşti şi, prin consultarea motorului de căutare www.google.ro.

Cartea are 1144 de cuvinte-titlu, dintre care numai 9,26% sunt înregistrate de celelate dicţionare româneşti şi anume: Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a II-a (DCR2), Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a (DEX2) şi Noul dicţionar de neologisme, ediţia a IV-a (DN4).

Am inclus în corpusul analizat şi un număr foarte mic de cuvinte, care au fost, cu siguranţă, create înainte de 1990, dar care din cauza cenzurii au circulat numai pe cale orală, ca de exemplu: balconiadă, borcaniadăceauşei,  decreţei, CIist, contrainformator, cât şi termeni politici ţinuţi sub tăcere şi necunoscuţi de un număr foarte mare de vorbitori ai limbii române ca de ex.: brejnevist, codrenist, hruşciovist, jdanovist, jivkovist, manist, penelist peneţist, simist, titoist, troţkist etc.

Prima parte a lucrării se ocupă de prefixe.

Au fost analizate următoarele categorii de prefixe: superlative – super-, ultra-, hiper-, extra-, supra-, de anterioritate – ex-, pre-, de posterioritate post-, de interioritate – inter-, negative – ne-, non-, iterative – re-, privative – des– (dez-), de-, ale opoziţiei – anti-, contra-, şi de asociere: co

A doua parte a lucrării se ocupă de sufixe.

Au fost analizate următoarele categorii de sufixe: substantivale de agent: ist-, ar-, er-, tor-, el-, giu-, ac-, -, abstracte: –izare, –iadă, (-adă), –ism, –ită, adjectivale: –ant, –bil, verbale: –iza.

Distribuirea afixelor în lucrare s-a făcut în ordinea descrescătoare a productivităţii.

Studiul fiecărui afix conţine: un scurt istoric, realizat pe baza lucrărilor de vocabular existente, o listă a cuvintelor analizate însoţite de contexte, aspecte ale ortografierii derivatelor, înregistrări ale cuvintelor analizate, în alte dicţionare: DEX2, DCR2,  DN4, în studii similare şi pentru derivatele formate cu sufixe şi pe motorul de căutare www.google.ro, clasa lexico-gramaticală în care se încadrează derivatul, sensurile derivatelor, relaţiile semantice pe care acestea le dezvoltă, valorile stilistice, clasa morfologică, etimologia şi vechimea cuvintelor-bază, domeniile cărora le aparţin derivatele şi viabilitatea derivatelor în limba română în măsura în care româna actuală ne-a permis.

Dificultăţile întâmpinate în înregistrarea cuvintelor formate în limba română după 1990 s-au datorat faptului că Dicţionarul explicativ al limbii române şi Dicţionarul de neologisme nu menţionează anul apariţiei cuvintelor. In afară de aceasta nu au fost înregistrate în dicţionare toate derivatele formate cu prefixele anti– şi ne.

Pentru a umple această lacună am recurs la o comparare a cuvintelor înregistrate în DEX1, DCR1,  DN3  cu cele din DEX2, DCR2,  DN4. Din mulţimea derivatelor formate cu anti– şi ne– am excerptat un număr redus în care prefixul se ataşează la baze neologice, dintre care unele formate sau împrumutate în limba română după 1990, la numele unor persoane, personalităţi, partide politice, instituţii, localităţi implicate în evenimentele vieţii interne şi internaţionale postdecembriste.

Sensurile unor derivate au fost greu de stabilit şi par surprinzătoare, dar aceasta s-a datorat faptului că după 1990 s-a scris mult, foarte mult, uneori la întâmplare, fără a se respecta regulile de formare a cuvintelor în limba română, crearea de cuvinte noi fiind o necesitate, dar şi o modă.

Altă dificultate a fost generată  de faptul că unele contexte din DNAR au fost incomplete, mai ales, în ceea ce priveşte derivatele adjectivale.

Pentru derivatele formate cu sufixe am încercat să complinim acest neajuns cu ajutorul contextelor excerptate cu ajutorul motorului de căutare  www.google.ro.

Deşi ne-am propus o analiză stilistică, obiectivă a derivatelor, ea rămâne totuşi discutabilă, deoarece contextele nu oferă o imagine asupra întregului articol din care au fost excerptate, iar cuvântul însuşi prin natura lui este supus interpretărilor.

Pentru stabilirea sensului şi valorilor stilistice ale unor cuvinte, în afară de contextul lingvistic, am ţinut seama şi de cel extralingvistic

Uneori, din motive stilistice, pentru a evita repetarea supărătoare a unor cuvinte, am menţionat imediat după cuvântul-titlu modalităţile de obţinere a expresivităţii şi am scris cu italice chiar în context celelalte cuvinte cu valoare expresivă, mai ales depreciativă.

Sensurile şi etimologiile cuvintelor-bază au fost preluate din DEX2, iar pentru cele inexistente în DEX2 am recurs la DN4 şi DCR2.

Am considerat neologisme  cuvintele înregistrate în DN4.

În cadrul lor am făcut o departajare între cele lexicalizate înainte de 1990 şi cele recente, lexicalizate după 1990.

Încadrarea derivatelor în domenii s-a făcut numai pe baza contextelor avute la dispoziţie, iar pentru adjective s-a avut în vedere în mod deosebit cuvântul determinat. Unele cuvinte sunt greu de încadrat într-un domeniu, din cauza noţiunilor generale, abstracte pe care le exprimă.

Am avut, de asemenea, în vedere migrarea unor cuvinte dintr-un domeniu în altul şi extinderile de sens.

Clasa morfologică a derivatelor, cuvintele-bază şi domeniile au fost citate în ordine numerică descrescătoare.

În ceea ce priveşte viabilitatea derivatelor,  va decide uzul.

Deşi a beneficiat de un corpus bogat, cercetarea de faţă asupra vocabularului presei actuale, are totuşi un caracter limitat, deoarece cuvintele au fost excerptate numai dintr-o parte a presei. Un studiu complet asupra vocabularului postdecembrist s-ar putea realiza numai de către o echipă de specialişti care ar trebui să aibă în vedere toată presa scrisă de după 1990.

Lucrarea se adresează, în mod deosebit, profesorilor de limba română, elevilor, studenţilor, ziariştilor, profesorilor de istorie, politicienilor şi sperăm că va constitui un instrument de lucru pentru studierea vocabularului presei româneşti din perioada 1990-2001.

Credem însă că cea mai de seamă contribuţie a lucrării este şi va rămâne oglindirea vie a limbii române si a vorbitorilor ei într-un moment important din istoria lor, anii 1990-2001.

Aducem călduroase mulţumiri Editurii Digital Data Cluj pentru bunavointa de a publica această carte şi în acelşai timp, ne exprimăm părerile de rău pentru trecerea în nefiinţă a domnului Dan Marius Dumitraş, cercetător ştiinţific, fondatorul şi editorul Editurii Digital Data, Cluj.

Elena Trifan

CONSIDERAŢII FINALE

După 1990 limba română dovedeşte o foarte mare creativitate, ceea ce a dus la îmbogăţirea ei cu un număr foarte mare de cuvinte noi, formate prin mijloace interne şi, în mod deosebit, prin derivare şi compunere, cât şi prin mijloace externe, împrumuturi.

Derivarea rămâne un procedeu de formare a cuvintelor foarte bine reprezentat, chiar dacă este concurată de compunere, datorită numărului mare de abrevieri şi a productivităţii mari a unor elemente de compunere savantă.

În lucrarea de faţă au fost analizate 1144 de derivate, dintre care 626 formate cu prefixe şi 518 cu sufixe.

Dintre acestea sunt înregistrate în alte dicţionare: DEX2, DCR 2, DN 4 numai 106 derivate dintre care 74 sunt formate cu sufixe şi 32 cu prefixe.

Derivatele analizate au fost formate cu 106 afixe, dintre care 74 sunt sufixe şi 32

sunt prefixe.

Majoritatea derivatelor sunt monosemantice.

Sunt polisemantice numai 27 de creaţii lexicale, formate cu sufixe.

Unele creaţii lexicale dezvoltă relaţii semantice de sinonimie, omonimie, polisemie, antonimie, o dovadă a creativităţii limbii române, a multiplelor ei posibilităţi de a denumi acelaşi obiect, de a da glas nuanţelor semantice.

Din punct de vedere morfologic derivatele se încadrează, în ordine descrescătoare, în clasa substantivelor, a adjectivelor, a verbelor şi a adverbelor.

În cazul derivării cu prefixe numărul derivatelor adjectivale este mai mare decât al celor substantivale.

Cel mai mare număr de derivate substantivale este format cu sufixul –ist, cu prefixele: super-, non– etc.

Sufixe precum: –er, -el, -giu, -ac, -aş, -izare, -iadă, -ism, -ită formează numai substantive.

Cel mai mare număr de derivate adjectivale este format cu prefixele: ultra-, non-, sufixele: –ist, –ant etc.

Cel mai mare număr de derivate verbale este format cu sufixul –iza.

Din punct de vedere semantic cele mai numeroase sunt sufixele substantivale de agent, urmate de cele abstracte, de cele adjectivale şi de cele verbale.

La nivelul derivării cu prefixe sunt productive, în ordine descrescătoare, prefixele negative, ale opoziţiei, posteriorităţii, iterative, exteriorităţii, interiorităţii, asocierii.

Privite în ansamblu cele mai productive sunt sufixele substantivale de agent, urmate de cele abstracte, de prefixele negative, de sufixele adjectivale etc.

Privite individual, sunt productive sufixele: –ist (162 derivate), –izare (63), –iadă (-adă) (47), –ism (46), -tor (36), -ant (35), –bil (29), –ar (27), –iza (25),ită (14), –el (9), –giu (9), –er (6), – (5), –ac (4), prefixele: non– (91), ultra– (76), super– (75), ne– (43), hiper– (41), post– (39), supra– (37), de– (36), re– (35), anti– (28), des-(dez-) (23), contra– (22), ex– (19), pre– (19), extra– (15)„în afara”, inter– (10), co– (10), extra– „foarte” (7).

Cele mai productive afixe sunt: sufixul –ist (162 derivate), prefixele non- (91), ultra- (76), super- (75), sufixele: –izare (63), –iadă (47) etc.

Privind comparativ productivitatea afixelor înainte şi după 1990, se poate observa că toate prefixele cu excepţia lui super– manifestă diferenţe, după cum urmează: au productivitate mai scăzută prefixele: hiper-, extra-, supra-, ex-, foarte scăzută: pre-, ne-, re-, des– (dez-), de-, anti-, contra-, inter-, co-. Sunt mai productive în ordine crescătoare prefixele: ultra-, post- şi non-.

Devin foarte productive sufixele: –iadă şi –izare, iar sufixul –ar este mai productiv decât –.

Sunt productive afixe neologice de origine latină: prefixele: con-, contra-, ex-, extra-, non-, pre-, post-, super-, supra-, sufixele: –ant, –bil, de origine greacă: prefixul hiper-, sufixele: –ist, –ism, –iadă, –ită, –iza, franceză: prefixele: de-, ultra-, sufixul compus –izare, dar şi afixe vechi, de origine: latină: prefixul des– (dez-), sufixele: –tor, –ar (-er), –el, turcă: –giu, slavă: –ac, incertă: –.

Preferinţa pentru anumite afixe se explică prin cauze extralingvistice şi afective.

Din punct de vedere morfologic bazele derivatelor sunt în ordine descrescătoare substantive, adjective, verbe, adverbe, interjecţii.

Se ataşează la un număr mare de substantive următoarele afixe: sufixul –ist (157), prefixul super– (50), sufixele: –iadă (46), –ism (45), –izare (41) etc.

Sufixele –ar, –er, –el se ataşează numai la baze substantivale.

Unele sufixe se ataşează la antroponime, sigle, toponime.

De la antroponime se formează cel mai mare număr de derivate cu sufixele: –ist (40), –ism (21), –iadă 13 etc. şi de la sigle cu sufixele: –ist (46), –ism (5) etc.

Manifestă preferinţă deosebită pentru adjective prefixele: ultra– (69), non– (46), ne– (30) etc.

Prefixul co– nu se ataşează la nicio bază adjectivală, iar prefixul non– se ataşează la un număr de baze adjectivale aproape egal cu al celor substantivale.

Sufixele –tor, –ant, –bil s-au ataşat numai la baze verbale.

În cazul derivării cu sufixe, numărul bazelor verbale este mai mare decât al celor adjectivale.

Din punct de vedere etimologic, se constată că numărul bazelor împrumutate este mai mare decât al celor formate în limba română.

Cele mai numeroase sunt împrumurile latino-romanice şi, în mod deosebit, cele provenite din limba franceză, 258, dintre care 111 au dat naştere la derivate cu prefixe şi 147 la derivate cu sufixe. La aceasta se adaugă şi faptul că în etimologia  multiplă a unui număr foarte mare de baze etimonul francez este aproape nelipsit.

În ceea ce priveşte împrumuturile neromanice, o noutate o constituie productivitatea unui număr de 26 de baze, majoritatea recente, provenite din limba engleză.

Deşi bine reprezentat numărul bazelor împrumutate din engleză, este totuşi foarte mic comparativ cu al celor împrumutate din franceză.

Bazele româneşti au fost formate prin derivare, compunere, conversiune, derivare şi compunere, elipsă, contaminare.

Majoritatea bazelor sunt neologice, iar 120 de baze sunt  recente, posterioare anului 1990. În ordine descrescătoare manifestă preferinţă pentru bazele recente: –ist (43 de derivate), anti– (11), –izare (10), ne– (9), de– (9), post– (8), super– (6), –el (5), –iadă (5), non– (3) etc.     Majoritatea bazelor recente sunt termeni politici.

Există tendinţa ca afixe vechi să se ataşeze la baze noi şi invers.

Unele baze sunt anterioare anului 1990, dar au dobândit sensuri noi după 1990: ales, emanat, demarare, front, patrulater, au cunoscut restrângeri de sens: decembrist, revoluţionar sau sunt folosite cu sensul lor figurat: buldozer, caşcaval, a ciupi, a ciripi, ciolan, gargară.

Comparativ cu presa anterioară anului 1990, vocabularul presei actuale cunoaşte mutaţii foarte mari în ceea ce priveşte valoarea stilistică a derivatelor.

Dacă până în 1990 vocabularul presei abunda în superlative, după 1990 predominantă este conotaţia depreciativă, ironică sau depreciativ-ironică evidentă, mai ales, în cazul derivatelor formate cu sufixe.

Acelaşi cuvânt poate avea mai multe valori stilistice în funcţie de sensul pe care îl posedă şi de context, graniţele dintre ele fiind totuşi foarte greu de stabilit.

Valoarea stilistică se obţine printr-o diversitate de procedee, numai 2 afixe: ultra– şi –ită având puterea de a imprima o anumită notă afectivă derivatului.

Un număr foarte mic de derivate are sensuri figurate.

Se constată o diversificare foarte mare a domeniilor în care se încadrează derivatele, cele mai numeroase fiind cuvintele din domeniile politic şi social, deoarece au fost cele mai supuse transformărilor, după 1990.

Din acest punct de vedere lucrarea de faţă poate fi un auxiliar foarte bun de lucru pentru istorici şi politicieni, unii oameni politici care au activat pe scena politică a ţării după 1990, putându-se regăsi oricând în paginile ei.

Unele cuvinte au fost greu de încadrat într-un domeniu, altele aparţin mai multor domenii în funcţie de sensul pe care îl au, iar altele au migrat de la un domeniu de bază înspre alte domenii.

Derivatele formate cu sufixul –ită se înscriu în preferinţa limbii române, actuale de a folosi termeni medicali pentru a exprima atitudini, plăceri, acţiuni simţite ca maladive.

În paginile presei postdecembriste îşi fac apariţia şi termeni de argou şi din stilul colocvial, unii formaţi chiar de la baze argotice, recente.

Este prematur să spunem câte cuvinte din cele analizate vor rămâne în vocabularul activ al limbii române, deoarece numai uzul va decide.

Chiar dacă multe dintre ele sunt creaţii ad-hoc, sunt o dovadă a creativităţii foarte mari a limbii române şi au o puternică valoare afectivă şi documentară.

Peste timp, privit în ansamblul său vocabularul presei actuale, va constitui, poate, dovada cea mai sigură şi mai complexă a schimbărilor care au avut loc în societatea românească postdecembristă.

   Elena Trifan

 

APRECIERI ASUPRA CĂRŢII

 

„Lucrarea doamnei Elena Trifan oferă o imagine convingătoare asupra tendinţelor actuale în derivare, pe baza unui material bogat, analizat cu rigoare şi minuţiozitate.

Cercetarea se distinge prin claritatea şi precizia formulărilor, printr-o tratare nuanţată şi complexă. Autoarea compară, comentează, evaluează afirmaţii anterioare ale specialiştilor, foloseşte critic bibliografia, dovedindu-şi astfel soliditatea pregătirii şi maturitatea de cercetător. Lucrarea consituie o contribuţie originală, utilă, care poate sta la baza multor cercetări viitoare.”

Prof. univ. dr. Rodica Zafiu, Universitatea Bucureşti

„Există numeroase observaţii incitante, care se pot preta la comentarii. Faptul relevă pe lângă buna pregătire filologică a autoarei şi numeroasele probleme de principiu sau de detaliu cu care s-a confruntat în cazul multor derivate lexicale în discuţie, oscilând între formaţii accidentale şi cele care reflectă schimbări mai profunde în textura actuală a lexicului românesc. Remarcând numeroasele dificultăţi învinse de autoare, dificultăţi pe care un corpus amplu, adunat cu migală le-a evidenţiat, ca şi efortul considerabil de la baza lucrării, consider că a pus la îndemâna lingviştilor o cercetare necesară şi foarte utilă.”

Prof.univ.dr. Ileana Oancea, Universitatea de Vest, Timişoara

„Autoarea a profitat nu numai de o bibliografie unitară, solidă, ci şi de privilegiul de a avea drept coordonator ştiinţific o specialistă de reputaţie internaţională în domeniul romanisticii. A dobândit abilităţi cognitive pe care le-a evidenţiat în analiza celor mai productive afixe din româna recentă.  A reuşit armonizarea aptitudinilor analitice cu cele sintetice, aşa încât cartea aceasta, cât şi Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente (2003) rămân instrumente de lucru indispensabile pentru lexicul anilor 90. Privită îm ansamblu, această lucrare migăloasă şi răbdătoare relevă o dimensiune perfecţionistă, subordonată unui ideal: acela de a continua, prin rigoare şi sobrietate, tradiţia şcolii lingvistice româneşti.”

Prof.univ.dr. Emilia Parpală-Afana, Universitatea din Craiova

„Îmi face o plăcere deosebită să pot scrie câteva rânduri de apreciere  la Dicţionarul de neologisme şi abrevieri recente redactat de doamna Elena Trifan, care mi-a fost studentă cu mulţi ani în urmă şi de fiul d-sale Ioan Adrian Trifan.

Lucrarea care conţine peste 9000 de intrări este rodul unei munci făcute cu multă răbdare şi acribie, mărturie ca puhoiului de cuvinte şi de abrevieri noi, folosite în presă, care oglindesc schimbările politice, sociale şi economice din 1989 până azi.

Dicţionarul este extrem de util nu numai pentru toţi cei care citesc bogata presă acutală românească, dar şi pentru toţi lingviştii care se ocupă de lexicul limbii române.

Pentru aceştia din urmă lucrarea va fi un izvor de documentare indispensabil pentru orice studiu lexical, inclusiv de formare a cuvintelor din ultimul deceniu. Pe baza materialului se vor putea face şi studii privitoare la cuvintele străine pătrunse recent în limba noastră, cât şi la felul lor de adaptare la sistemul fonetic şi gramatical al limbii române.  Valoarea dicţionarului este considerabil mărită de faptul că toate cuvintele sunt citate în context şi dispun de o atestare exactă. Nu-mi rămâne decât să-i felicit pe cei doi autori şi să doresc operei lor succesul deplin meritat.”

„Cuvânt înainte”, prof.dr.dr.h.c.mult. Maria Iliescu, Innsbruck, 2003



[1] Elena Trifan/Adrian Ioan Trifan – Dicţionar de neologisme şi abrevieri recente, Editura Scrisul Prahovean, Ceraşu, 2003

[2]Adresăm respectuoase mulţumiri Doamnei Profesor Dr.dr.h.c.mult Maria Iliescu pentru ajutorul ştiinţific şi uman, acordat în calitate de coordonator al acestei lucrări, Doamnei Prof. Univ. Dr. Ileana Oancea de la Universitatea de Vest din Timişoara, Doamnei Prof. Univ. Dr. Rodica Zafiu de la Universitatea Bucureşti, Doamnei Prof. Univ. Dr. Emilia Parpală-Afana de la Universitatea din Craiova pentru amabilitatea de a citi manuscrisul şi de a ne face sugestii şi aprecieri, Doamnelor Profesoare de la Catedra de Limba Română şi de la Catedra de Limba Franceză, de la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova pentru sugestii şi încurajări.

(729)