Virginia Paraschiv

now browsing by tag

 
 

EMINESCU ad USUM DELPHINI, autor Virginia Paraschiv

                                       EMINESCU   ad  USUM  DELPHINI

Voievod Stelar

17 ianuarie 2015. Sala de Conferinţe  a Bibliotecii Judeţene Petre Dulfu a a  găzduit un eveniment cultural  emoţionant. Copii din Mireşu Mare, Lucăceşti, şi Liceul de Artă Baia Mare, au păşit cu gingăşie în Templul Cărţilor. Au recitat  din Eminescu, şi nu oricum. Startul recitalului l-au dat şcolarii din clasa I, apoi au venit la rampă « veteranii », cei de la gimnaziu.  Solista  Emanuela  Benciu  a interpretat cu dăruire şi pasiune, din partiturile ei preferate .

Nu se poate măsura efortul învăţătorilor şi a profesorilor de a-i iniţia pe copii în poetica lui Eminescu, numit generic,  pe înţelesul lor, Voievod Stelar… Toţi copiii prezenţi au fost audiaţi cu interes şi răbdare de publicul cu adevărat  interesat să murmure în gând, odată cu şcolarii, versurile care ne-au marcat copilăria şi adolescenţa şi care  au dat vârstei  nealterate de prejudecăţi , dreptul la visare.  Şcolarii , la îndemnul şi povaţa dascălilor lor,  au depăşit « scenariul » unei serbări convenţionale  . Ţinuta lor a fost de excepţie, de la vestimentaţie până la comportament.   Copii educaţi , cuviincioşi şi manieraţi şi foarte inimoşi. Nimic artificial, nimic impus cu severitate, nimic strident şi contrafăcut.  S-a lucrat mult, îndeosebi cu dicţia la cei mici, şi cu proprietatea termenilor la “cei mari”, de gimnaziu.   Truda  şi harul învăţătorilor şi a profesorilor,  merită toată consideraţia şi recunoaşterea publică .

Domnul Director  Teodor Ardeleanu  a onorat prin prezenţa domniei sale emoţionanta   ceremonie , şi  a grăit, la rugămintea  neviclenită a organizatorilor,  cu tact persuasiv  şi cu  remarcabilă  comprehensiune. Ideea princeps ,izvodită din dimensiunea de cărturar a a lui  Eminescu :  lumina cunoaşterii –axiomă a spiritualităţii  şi a viabilităţii fiinţei româneşti.  

Liga Scriitorilor, Filiala Maramureş şi Centrul de Excelenţă Porţile Nordului ,  ,   coordonatori şi de promotori ai  manifestării, au plecat de la premisa funcţiilor  formatoare ale acestui  model tradiţional  de omagiere : EMINESCU ad USUM DELPHINI .

     Virginia Paraschiv

 

 

(197)

Pintea, Leşe, Hamlet şi ambuscada financiară

 

    Teatrul Municipal din Baia Mare duce o luptă haiducească, dreaptă, dârză şi  cu ardoare patriotic naţională, pe două fronturi .  Shakespeare, cu deprimantul dilematic, Hamlet, se vinde cu 20 de roni, sau 10,  reducere pentru elevi şi studenţi.  Actorii se descurcă strănutând prin praful scenei şi prin decor minimalist. Hamlet nu e rentabil şi nici educativ, nu are forţă, nu se luptă cu bogaţii, nu descăpăţânează negustori. E ceva  ce nu stârneşte ecoul public tropăitor.  Să spunem drept, Teatrul Municipal  nu dă liber nici emoţiilor lacrimogene.  Tot felul de copii minune ai muzicii de of şi jale contemporană, nu se află în repertoriul teatrului de care facem întristată şi îmbufnată vorbire.   Maneliştii costă scump , aduc tropăitori în exces în templul Thaliei Municipale.  Nici aceştia nu sunt oportuni pentru  înmugurirea  culturală sub bagheta maestrului de ceremonii, prea retoricul  şi patriotul Claudiu Pintican, directorul sub vremi la susnumitul teatru municipal.  Care director, dimpreună cu autorităţile locale, pe care, din prudenţă civică, le păstrăm sub sănătos şi salvator anonimat,  făcu ce făcu şi puse la cale un spectacol menit să stârnească emoţie locală, un fel de hybris mai suportabil şi mai mititel. Adică să fie valorificat legendarul Pintea, că tot aprinde imaginarul  rustic colectiv, cu inserţii artizanale în uzul citadin băimărean, precum şi pentru că se pretează la  declamare şi cântat. Şi se dădu avânt unui proiect  măgulitor pentru  românismul  eroic festivist, mitologia  nebuloasă a lui Pintea , cu partitură celebrată de un rapsod maramureşean ilustru, pe nume Grigore Leşe.  Cu privire la spectacolul propriu-zis,  nu pot  zice mai nimic, nici de bine, nici de rău. O fi horror cu bandiţi, o fi  vreo nălucire stilizată, o poveste cu final deschis, o colecţie de replici subterane sau semeţe,  sau un libret convenţional, de mucava. Dacă  regizorul-textier dă la liber imaginarul cu Pintea, pot şi eu  să cred că e , la o adică, un rateu dramatic , sub acoperirea notorietăţii .  Aş fi dorit să fac o cronică cinstită de spectacol, să mă înfiorez şi eu, nevrednica de mine sceptică şi  veşnic   cârtitoare,  de emoţia profană a demnitarilor locali descinşi  în sala de spectacol la costum, cravată şi pantofi  negri de lac,  însoţitori de partenere maritale venerabile şi cam scorţoase( am văzut câteva  doamne  urcând pe trepte cu privirea fixă şi  pătrunsă de importanţă).  Dar mai ales am avut o dorinţă cuvioasă şi smerită, să mă îmbib în universul meu interior cam zăpăcit de contradicţii, de emoţia sacră a preoţilor spectatori. Aceştia s-au insinuat printre enoriaşii ortodocşi, cu vorba dulce şi sfătoasă şi cu sfântul anteriu.  Te pomeneşti că se pune de-o sfinţire a ilustrului  haiduc, care băga spaima în bogaţi pentru facere de bine la  săraci. Sau, mai subtil şi elevat, Robin Hood proscrisul ,  în versiunea neaoş românească.  Că şi Pintea cel viteaz, de n-ar fi existat, tot ar fi fost inventat de imaginarul popular care  se nutreşte iarna pe la gura sobei, cu palincă şi cârnat. Nici asta nu ştiu dacă  s-a utilizat ca recuzită, sau dacă rapsodul Leşe şi-a dres vocea cu sirop sau limonadă . Mă rog, la ce bun atâta ocolire digresivă pentru un spectacol  la care un om de rând ca mine nu a participat. Eu ca eu, am mai umblat pe la spectacole prin lume, mai pe la teatru, pe la filarmonică,la  operă . M-am dus la casierie, mi-am plătit bilet şi am intrat. Cazul Pintea  s-a metamorfozat instantaneu   în cazul Leşe.  A trebuit să fac faţă unei ambuscade financiare. Hamlet-Shakespeare, cu actori profesionişti cu tot,  20 de roni, sau lei noi, cum vrem să luăm în calcul. Cazul Pintea, în versiunea lui Grigore Leşe,  apocaliptic tarifat: 50, roni sau lei. Cică pentru că e premieră. Multe sunt de înţeles pe lume, şi mai multe însă de neînţeles pentru mintea mea cea prea nepricepătoare. Cum adică, tocmai eu, eşantion get beget de om din popor, pensionar cu un buget mai mult decât auster şi neîndestulător, să nu am acces taman la idealul meu de dreptate şi de răzbunare, la eroul viselor mele violente şi justiţiare, Pintea cel mai de succes atacator al oamenilor înstăriţi:  dregători, preoţi, negustori. Am cugetat pe îndelete, în frig, pe prispa teatrului neprimitor, că organizatorii prohibiţiei financiare,  vor fi având cu mare înţelepciune în vedere tocmai intrarea în adormire publică a legendarului jefuitor.  Grigore Leşe îi va fi intonat   imnul de slavă  şi mărire, şi apoi, ieşirea din istorie, cu regrete eterne şi cu noduri.  Personal mă întorc la Hamlet, la Năpasta şi la Conu Leonida.
                       50. Cazul Pintea. Cine dă mai mult? Primăria: 20.000.
                                                         ADJUDECAT. 
                                                                                                          Virginia Paraschiv

(212)

Dăruind ZILEI LIMBII ROMÂNE

 
1. VIRGINIA PARASCHIV, Poemul Lumina lina,  de Ioan Alexandru
Muzica si acompaniamentul la orga Mihai Ganea
2. MIHAI GANEA , poemul AM FOST  . . de Mihai Ganea
Muzica, Indian Soul

(302)

TEZAUR ORAL AL LIMBII ROMÂNE – SCRISOARE DESCHISĂ

SCRISOARE DESCHISĂ

 

CĂTRE  MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

DOMULUI MINISTRU DANIEL  CONSTANTIN  BARBU

STIMATE DOMNULE MINISTRU,

În baza Legii nr53/2013, publicată în Monitorul Oficial nr.145 din 19.03.2013, ziua de 31 august este declarată oficialZiua Limbii Române, şi, prin urmare, societatea civilă, prin reprezentările ei cultural artistice, cu susţinerea materială şi logistică a instituţiilor statului român, vor consacra acestei zile evenimente culturale care să celebreze limba română, ca mesager al spiritualităţii româneşti.

În acest context vă rugăm să luaţi act de iniţiativa noastră  privind  LIMBA ROMÂNĂ VORBITĂ – VALOARE DEPATRIMONIU . Este vorba de activităţi pe care noi, ca voluntari, le-am demarat deja înainte de oficializarea Zilei Limbii Române. Am identificat, am înregistrat şi am publicat  eşantioane ale expresivităţii limbii române cotidiene, în arealul Maramureşului , precum şi în alte ţinuturi tradiţionale ale nordului românesc.  Experienţele fascinante pe care le-am trăit şi le trăim am înţeles că este  nevoie şi de conservarea limbajului patrimonial în memoria timpului. Ideea acestei preocupări a plecat de la o realitate: societatea românească este într-o continuă dinamică şi schimbare, limba română, ca act  de comunicare, suferă ea însăşi modificări, iar starea de graţie a limbajului cotidian autentic în enclavele etnografice, are tendinţa să se  altereze. Este adevărat că s-au făcut înregistrări audio ale versiunilor regionale, dialectale, ale limbii române, în vederea cercetărilor lingvistice.

Nu avem însă    UN TEZAUR   ORAL AL LIMBII ROMÂNE  .

Există acum facilităţi tehnice de lucru, se pot găsi voluntari, şi alţii decât membrii grupului nostru: învăţători, profesori, preoţi.

Este nevoie însă ca statul român, prin instituţia sa avizată, MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL, să ia act, să accepte, să promoveze instituţional  proiectul TEZAURUL  ORAL AL LIMBII ROMÂNE,  proiect iniţiat şi propus prin demers civic de noi, semnatarii:

MIHAI GANEA, VIRGINIA PARASCHIV, Baia Mare, 2 august 2013.

 

siglacentrubaiamare 8

 


TEZAUR ORAL AL LIMBII ROMÂNE – SCRISOARE DESCHISĂ from Hopernicus

(336)

Dacă doriţi să vă promovaţi creaţiile literare prin acest site!

Dacă doriţi să vă promovaţi creaţiile literare prin acest site, vă rugăm să le trimiteţi pe adresa centruldepromovarebaiamare@gmail.com

Toate textele vor fi analizate de criticul literar Virginia Paraschiv si pe cele mai bune dintre acestea le veţi găsi arhivate în  această galerie !

De asemenea toţi cei ce doresc să participe cu materiale pentru celelalte secţiuni ale site-ului sunt aşteptaţi pe aceeaşi adresă de email  !

(214)

”PORŢILE NORDULUI- Dialoguri culturale” .I.

(137)